E fascinant să vezi cum dreptul trebuie să răspundă unor provocări din ce în ce mai sofisticate şi, mai ales, e fascinant să vezi cum răspunsul dreptului la aceste provocări presupune regîndirea aceloraşi mari mistere. Laboratoarele americane au descoperit că anumite celule care favorizează şi susţin apariţia şi dezvoltarea embrionului uman (stem cells) au proprietăţi aproape miraculoase; ele pot înlocui cu succes ţesuturile afectate de cancer, pot vindeca cumplitele boli Altzheimer şi Parkinson, pot regenera ţesuturile ficatului afectat de hepatite ori ciroze, pot restaura celulele producătoare de insulină în pancreasul diabeticilor. Despre aceste celule, Douglas Melton, şeful departamentului de biologie moleculară şi celulară de la Harvard, spune că au cel puţin două proprietăţi speciale: se regenerează singure, "cam ca buruienile", explică specialistul pe limba noastră, şi au capacitatea de a se "specializa" în alt gen de celule prin simpla diviziune, ceea ce înseamnă că, la momentul diviziunii, "celula soră" a unei asemenea stem cell poate deveni celulă a unui ţesut hepatic ori celulă sangvină, celulă din ţesutul osos ori celulă din muşchiul miocardic, după cum este nevoie. Pentru obţinerea celulelor ce pot salva milioane de vieţi este, însă, nevoie de embrion, iar extragerea celulelor cu pricina duce la încetarea dezvoltării embrionului. Fireşte, nimeni nu se gîndeşte să se apeleze la avorturi pentru a salva bolnavii, dar se dezbate intens dacă e acceptabilă concepţia in vitro a unui embrion destinat de la bun început morţii, adică dacă e acceptabilă concepţia artificială cu scopul unic de a furniza celule sănătoase oamenilor bolnavi. Asta într-un context în care nici măcar problema fertilizării in vitro în scopul naşterii unui copil nu este pe deplin rezolvată juridic şi etic. Tehnologic, totul e pregătit pentru a se demara o adevărată campanie de "produ