lui Ed Sanders Miracole se tot întîmplă. De fapt, ele nu pot să nu se întîmple. Ceea ce e o problemă, dacă eşti om. Dacă eşti fie şi pe jumătate treaz înţelegi că ceea ce ţi se întîmplă nu s-ar putea întîmpla dacă ar funcţiona legea mediilor sau dacă haosul ar fi pur şi simplu haotic. Lumea aceasta este guvernată de Haos şi Eros, două entităţi deloc arbitrare. Dimpotrivă, ele sînt orbitor, strivitor de cu rost, simetrice, magnetice, îmbătate de forme, împestriţate de improbabilul cel inevitabil, scăldate în glorioasa necesitate. Cu toate acestea, ar fi o greşeală să crezi că operaţiunile Haosului şi Erosului te vizează personal. Puţin le pasă de tine şi încă şi mai puţin de ceea ce gîndeşti. Coincidenţele, sincronicităţile şi miracolele ţi se întîmplă ţie, pentru că eşti un obiect anume în vîrtejul care curge în şi prin tine, creînd momente de paradox. Dacă Haosul şi Erosul au şi alte scopuri decît jocul şi expansiunea, atunci asta se petrece în alt univers. În universul acesta, ele se nutresc din ciudăţenie, dar şi din repetiţie şi exhibiţionism. "A te trage aţa" undeva, aşa cum încearcă oamenii să explice de ce simt că trebuie să fie într-un anume loc, sau migrena unui cvadruplu déjà-vu în doar un sfert de oră, sau descoperirea că prieteni, actori de cinema şi animalul tău de casă, cu toţii purtînd numele de Carl, au aceeaşi zi de naştere - acestea sînt întîmplări de domeniul evidentului. Toate acele potriviri pe care oamenii le numesc "soartă" ţi se întîmplă dacă te mişti prin lume fără de ideologie sau măcar fără un sistem al tău, purtat în derivă, ca un dop pe valurile înspumate ale Haosului şi Erosului. Nici tensiunile care te încearcă nu sînt personale, deşi le resimţi ca atare. Ele sînt doar interacţiunea ciocnirii frontale dintre Haosul parţial centrifug cu Erosul parţial centripet. Discuţia se poartă între cei doi, tu eşti doar o rotiţă în vintrele m