trandafirul vechi de 856 de ani, femeia cu coadă din dud, papagalii celor doi Bittner, bureţii vorbitori, nasturele măcelarului, rîsul lui Zoroastru, cotorul de măr

O constatare simplă, la îndemîna oricui, ar fi asta: minunile nu pot fi explicate, ci doar constatate. Dacă vei încerca să le explici (poporului, unei persoane anume sau numai ţie), le vei aduce la pragul de jos al înţelegerii raţionale, unde nu au ce căuta şi unde cauzalitatea săracă e lege. Ele se vor închide în ele, iar tu nu te vei alege, în schimbul strădaniei tale pornite prost, decît cu ecoul amar al unui Sesam care n-a mers. Acestea fiind scrise, vino să constatăm împreună, de vrei, cîteva minuni.

* "Cu prilejul unor lucrări de restaurare a unor picturi medievale la o mînăstire din Romsey, în sudul Angliei, într-o nişă, care era sigilată din anul 1120, a fost descoperit un trandafir, cu diametrul de trei centimetri, aflat în perfectă stare de conservare. Dr. Jane Renfrew, paleobotanistă la Muzeul de istorie naturală din Londra, care s-a străduit patru ore să scoată vechiul trandafir din nişă fără ca acesta să se deterioreze, a declarat că sînt speranţe ca seminţele florii să încolţească." (România liberă, 1976) * "Dar orice început cată să aibă şi fîrşit, tocmai aşa s-a şi întîmplat şi cu femeia lui tata, precum mai zice un proverb, că orice fericire este urmată şi de întristare nemîngîiată. Căci în al şaselea an, apucîndu-se de sericicultură, adică să hrănească gîndaci de mătase şi pe cînd era aproape de învălit, cînd mănîncă mult, suindu-se în duzi, ca să culeagă frunze, au chemat pe soacra sa ca să primească o poală de frunze ce strînsese, nemaiavînd unde o pune, care venind şi întinzînd o mesală de pînză jos, s-a uitat în sus să vadă dacă au pus-o în drept ca să nu cadă frunza jos, ci pe acea mesală, care au văzut la noru-sa, căci sta rău, o coadă neagră cu păr pe ea înapoi la