Ce ţi-e şi cu mediile noastre! Cînd căşunează pe cineva, îl fac de două parale, cu ou şi cu oţet, cu vopsea neagră, îl satirizează, îl zeflemisesc, îl ridiculizează. Puneţi de la dumneavoastră restul de acţiuni de minimalizare, bagatelizare, demonetizare. (Să mă opresc, totuşi, pentru a vă lăsa, cum spuneam, pe dumneavoastră să puneţi şi să spuneţi.) În schimb, cînd le place unul sau altul, cîtă dulceaţă, cîtă onctuozitate, cîtă, pardon, tămîie! Cînd le-a plăcut Ciorbea, l-au ridicat în înaltul cerului, pînă la înaltul titlu de primar general al Capitalei şi prim-ministru al ţării. Cînd nu le-a mai plăcut Ciorbea, l-au dat jos din toate calităţile, i-au reproşat şi cele făcute şi cele ne-făcute, l-au coborît sub nivelul propriei personalităţi. Cu Adrian Năstase au procedat invers: mai întîi l-au sictirit cît au putut şi cît a rezistat hîrtia de ziar, Bombonel în sus şi Bombonel în jos, mai ales în jos, acesta fiind apelativul cel mai drăguţ, iar cînd s-a schimbat direcţia vîntului, cînd Năstase a crescut în sondaje şi în stima naţiei, l-au suit în slăvi şi acolo îl menţin, slavă cerului! Titlul doamnei Emma Nicholson a avut, din punctul de vedere al mediilor româneşti, un traseu cît se poate

de sinuos. La început, cînd se ştia că doamna în cauză este raportor pentru România din partea Parlamentului European şi nimic mai mult, ziariştii au adoptat o poziţie neutră, de aşteptare, şi i-au zis baroană, unii, probabil, cu gîndul pervers la pamfletul lui Tudor Arghezi din timpul războiului, adresat ambasadorului Germaniei. Cînd au apărut diverse date critice privind soarta copiilor instituţionalizaţi din România, care au pus sub semnul îndoielii destinul european al ţării noastre, jurnaliştii labili au optat pentru baroneasă, baroneasă în sus, baroneasă în jos (ca mai sus!), şi mai cu seamă în jos, în rimă funcţională cu bucătăreasă, croitoreasă, spălătoreas