http://www.ifrance.com/electra

O componentă importantă a culturii româneşti de azi se publică pe Internet. O discuţie completă ar trebui să aibă în vedere toate revistele virtuale româneşti (cele serioase nu-s aşa multe, după cum nici cele serioase de pe hîrtie nu-s aşa multe) cu o analiză a contribuţiei culturale a fiecăreia. Între periodicele pe suport virtual, electr@ e vocea de o luciditate aparte, garantul unui spirit critic niciodată înşelător, un răspuns cartezian adresat unei lumi covîrşitor levantine (versiunea dîmboviţeană). Redactată de tineri care au în comun o pregătire academică în domeniul filozofiei, electr@ aduce o deschidere către reflecţie, către o profunzime spre care revistele de azi nu riscă prea mult. Redactorul şef al revistei este Lucian Sârbu (n. 1975), un autor ale cărui texte mature nu-i trădează vîrsta. În editorialul din nr. 7, el analizează critic felul cum România s-a purtat faţă de Basarabia, începînd din 1919 şi pînă azi: "(...) la ce au slujit podurile de flori de peste Prut? Au «unit» ele trupul mutilat al aceluiaşi popor? În realitate, sîntem mai depărtaţi unii de ceilalţi ca niciodată. Dacă înainte de 1990 eram despărţiţi din voinţa altora, astăzi despărţirea e reciproc acceptată". Texte pe care Lucian Sârbu le dedică timpului nostru nu sînt dominate de virulenţă, ci de onestitate responsabilă. Un text de inteligentă receptare reuşeşte autorul amintit în numărul 5 al electrei, cînd a comentat prima antologie Noesis: "Fără a dori să jignesc pe cineva, felul în care scriau aproape toţi cei care semnau acolo (pe situl Noesis - n.n.) îmi aducea aminte de vorba aceea celebră, «Scriţi, băieţi, scriţi». (...) Ceea ce amplifică senzaţia de îndoială cu privire la antologia în cauză este faptul că nu avem de-a face cu o... antologie. După ştiinţa mea, o antologie trebuie să cuprindă texte reprezentative pentru un domeniu anume