Green Hours (G.D.S. Bucuresti)
Zi ca-i bine de Wil Calhoun
Regia: Florin Piersic jr.
Cu: Andreea Bibiri, Serban Pavlu, Gheorghe Ifrim.
Nu vi s-a intimplat niciodata sa savurati in minte gustul unei rosii si sa descoperiti consternati ca nu mai este in frigider? Daca va linisteste ideea, au trecut si altii printr-o asemenea experienta traumatizanta. Si nu oriunde, ci la Green Hours, intr-un spatiu care cultiva un anumit gen de spectacol, abordind texte mai putin cunoscute si apelind la un numar redus de actori, ceea ce nu diminueaza insa interesul. Dimpotriva, Green Hours a reusit ceea ce putine teatre au izbutit sa realizeze: si-a format un public al sau, la curent cu aproape orice reprezentatie.
Sa revenim insa la mobilul montarii: rosia, expresie a unei dorinte gurmande normale, cu nimic neobisnuita. Pe fluctuatiile dorintei, pliata pe intentiile si asteptarile fiecarui personaj in parte, la limita visului necesar continuarii existentei sau cel putin alternarii ei, mizeaza jocul celor trei actori, natural si degajat, fara nimic ostentativ sau prelucrat. Limbajul este frust, cu nimic vulgar, chiar daca exista unele expresii deocheate. Dialogurile sunt aluzive, ironice, pigmentate de furia gradata si bine sustinuta a lui Serban Pavlu, de blazarea si irascibilitatea expresive in cazul Andreei Bibiri sau de nedumerirea lui Gheorghe Ifrim, incercind sa potoleasca atmosfera tensionata iscata de disparitia rosiei. Cade prada insa capcanei perverse puse la cale de Sandy (Andreea Bibiri), care ii demonstreaza stupiditatea afirmatiei rostite cu nonsalanta si imposibilitatea de a trai la intimplare, fara vise. Fie ca este vorba de banale dorinte, mai concrete sau mai abstracte, mai ingenioase sau mai putin interesante, ele exista intr-un fond latent si nu pot fi anulate. Chiar simplul apetit gurmand, potolit in fata unei rosii carn
