Daca e sa ma gindesc la ceva reprezentativ pentru climatul cultural al Iasiului, gindul imi fuge la un congres international de poezie desfasurat aici, cu vreo doua saptamini in urma. Oaspetele de onoare, stimatul domn Young-Ya Park, a vorbit in coreeana, entuziast, aproape o ora. Partea nostima e ca nu a existat nici un translator. O noua manifestare (de talie nationala si internationala!) s-a bifat in agenda culturala a orasului. Nu conteaza ca a fost absurd, stupid, ridicol, mai important e ca s-a intimplat. La fel de reprezentative sint revistele Convorbiri literare si Dacia literara. Tot reprezentativa e si conducerea Asociatiei Scriitorilor din Iasi. E reprezentativa, numai ca ceea ce reprezinta ea nu inseamna mare lucru.
De la protestul – semnat si de mine – impotriva climatului cultural iesean, cei „inculpati“ de degradarea acestuia nu au facut altceva decit sa vorbeasca o alta limba, sa se eschiveze de la fondul chestiunii, folosindu-se de tot felul de subterfugii administrative. Nu ma indoiesc ca Asociatia Scriitorilor din Iasi are acoperire in acte. Am insa retineri ca printre membrii acesteia s-ar afla adevaratii purtatori de steag ai culturii iesene. Mi se pare relevant – si amuzant, totodata – ca numele celor care au replicat la protest e mai prezent acum in presa culturala decit a fost in ultimii ani. Pentru acestia, protestul ar trebui sa fie o adevarata mana cereasca. Mai afla lumea de ei.
Intr-un comunicat al Asociatiei, Grigore Ilisei afirma ca nu agreeaza, „cu nici un chip, polemica suburbana“. Dar oare e polemica suburbana sa observi ca poezia lui Cassian Maria Spiridon e mediocra, ca Ioan Holban spune la fiecare lansare, indiferent de calibrul autorului, acelasi lucru, ca revista Convorbiri literare e plina de articole insipide care sugruma cele doua-trei texte valoroase din 48 de pagini, format de ziar? Cine mai sta sa caute
