Georg Christoph LICHTENBERG
Aforisme
Traducere si prefata de I. Negoitescu, Editura Paralela 45, Colectia „Cartea de filozofie“, Pitesti, 2001, 184 p., f.p.
G.C. Lichtenberg, profesor de matematici la Universitatea din Göttingen dar, in acelasi timp, preocupat si de limbi straine, literatura, fizica, filozofie, psihologie, astronomie etc., este o figura aparte a culturii germane de la jumatatea secolului XVIII. Desi autor al mai multor lucrari cu caracter stiintific, in special din fizica experimentala (in 1777 savantul descopera asa-numitele figuri ale lui Lichtenberg), este cunoscut si apreciat indeosebi pentru scrierile sale aforistice si cu caracter filozofic. Nietzsche considera Aforismele lui Lichtenberg printre primele 5 capodopere ale literaturii germane.
Cocosat, anemic si mai mereu bolnav, Lichtenberg a dus o viata relativ retrasa, avind pasiuni bizare. Fascinat de fiziognomie, ii placea sa-i priveasca pe oameni ore indelungate, vizita spitale, tribunale, asista la executiile capitale, era fermecat de prostituatele londoneze etc. Ceea ce nu-l impiedica, insa, sa aibe contacte si relatii strinse cu Schiller, Kant, von Baader, fratii Humboldt s.a. (prezentarea vietii lui Lichtenberg din prefata lui Negoitescu este un mic roman).
Kantian, spinozist, cititor al lui Boehme, Swedenborg, Cagliostro, Fichte, ii aprecia in literatura pe Milton, Shakespeare, Swift, Sterne, Molière, La Rochefoucauld, Pascal Montesquieu, Rousseau, Helvetius s.a. si nu suferea Werther. Rationalist de formatie, Lichtenberg percepe lumea cu rigorile stiintei. Pierderea credintei in divinitatea lui Iisus, inca de la 16 ani, nu-l impiedica sa se roage si sa aibe nostalgia unei credinte perfecte.
Aforismele lui sint pline de umor, ironie, sarcasm („… m-am intrebat daca pe tronul Frantei te simti tot atit de bine ca pe oala de noapte“), uneori
