Asezat suveran in mijlocul unui luxos ambient in stil rococo, impozantul barbat intre doua virste, cu parul si mustata canite, i se plinge reporterului: „Nici Salzburgul nu mai e ce-a fost odata. Pina si aici umbla chelnerul cu tava cu ceai in locul sticlei de sampanie. Este un lucru infiorator pentru cei obisnuiti cu vremuri mai bune. Se simte mai mereu ura fata de oamenii instariti, uitindu-se cu usurinta ca biletul la opera costa in Salzburg pina la o mie de marci. Si se crede ca, totusi, ar trebui sa existe si pe mai departe fraieri care sa dea o mie de marci pentru un bilet – chiar daca acesti fraieri nu mai sint de fapt doriti. Nu-i o situatie schizofrena?“. „Fraierul“ cu pricina este un creator de moda masculina din München, ale carui cravate sint achizitionate, din pricina preturilor fabuloase, mai mult ca suveniruri sau ca simboluri ale statutului social decit ca accesorii obisnuite de imbracaminte. Dar, dupa cum marturiseste cu regret onorabilul domn, s-au dus vremurile frumoase de altadata. Intre sedintele zilnice de spiritism si grijile provocate de operatia lui Daisy (catelusa de care nu se desparte niciodata si care a trebuit sa suporte un implant de titan in laba dupa ce, malheur!, valetul a calcat-o din neatentie...), in putinul timp liber deci, magnatul viseaza sa insceneze Wagner. Pina atunci insa, mediile il cunosc drept un oaspete nelipsit al Festivalului de la Salzburg. El este unul din cei 2061 de participanti din acest an la reprezentarea in Piata Domului a lui Jedermann, parabola baroca despre moartea omului bogat.

Salzburg 2001: Jedermann, piesa care marcheaza in fiecare an deschiderea festivalului, a fost jucata pentru a optzeci si una oara. Ce-i drept, cronicarii sint suprasaturati de piesa lui Hofmannsthal si de obligatia de a improviza de fiecare data un joc al diferentelor celor mai fine, pentru a descifra specificul repreze