O revistă se pregăteşte să scoată un număr consacrat Tezelor din iulie '71. Recent, o emisiune de la TVR1 a cerut părerea cîtorva scriitori despre aceleaşi Teze, prin care Nicolae Ceauşescu a încercat, cu treizeci de ani în urmă, să repună cultura română pe linia realismului-socialist. De altfel, el însuşi a folosit termenul cu pricina, cu ocazia lansării Tezelor, după aproape un deceniu în care el păruse uitat, dar l-a retras ulterior, la reacţia fermă a scriitorilor. Marin Preda, care tocmai îşi tipărise o parte a publicisticii sale îndrăzneţe şi originale sub semnificativul titlu Imposibila întoarcere, a ameninţat că se va sinucide dacă se va reveni la dogmatism.

N-am amintit întîmplător nici de atitudinea lui Preda, nici de opoziţia scriitorilor. în emisiunea televizată cu pricina, la care au luat parte cîţiva scriitori care mai purtau pantaloni scurţi în 1971, d-na Mariana Şipoş a acuzat în mod nediferenţiat breasla literară de oportunism. Nimeni n-ar fi protestat public împotriva Tezelor. Scriitorii ar fi adoptat politica struţului, băgîndu-şi capul în nisip. Presa literară ar sta mărturie. Ca şi suratele ei, România literară s-ar fi predat atunci cu arme şi bagaje în mîinile propagandei comuniste, trăgînd săptămînal portretul lui Ceauşescu pe prima pagină şi destinîndu-le pe toate celelalte cultului său. Să nu uit: d-na Şipoş menţiona şi o excepţie (una singură!) de la regula acestei laşităţi generale şi anume pe dl. Nicolae Breban, demisionar de la conducerea României literare şi din partidul comunist, ca formă de refuz a întoarcerii la ortodoxia stalinistă în cultură pe care Tezele o proclamau.

Nu-mi face nici o plăcere să vorbesc despre "rezistenţa" d-lui Breban din 1971. D-sa fusese totuşi membru supleant al CC al PCR şi făcuse din România literară în puţinul timp în care a condus-o, o slujitoare prea plecată a regimului. Despre realism