Versiunea pleonastică a titlului Chocolat - Ciocolată cu dragoste - m-a trimis cu gîndul la o producţie autohtonă - Ciocolată cu alune (1979, regia Gheorghe Naghi) despre rivalitatea a două ceapeuri (sic!), memoria personală listîndu-mi apoi cronologic (nu şi exhaustiv): 1974 Pîine şi ciocolată de Franco Brusati - despre un italian care încearcă să se integreze în societatea elveţiană; 1987 Chocolat de Claire Denis - despre culoarea Africii şi a rasismului într-o rememorare autobiografică; 1992 L'amour au chocolat de Josée Dayan - despre un milionar texan interesat de o fabrică de trufe; 1993 Fragă şi ciocolată de Tomás Alea Gutièrrez - despre homosexualitate şi regimul lui Castro; Ca apa pentru ciocolată de Alfonso Arau - ecranizare a romanului soţiei regizorului, Laura Esquivel, superbă saga despre o temperamentală eroină ce-şi defulează frustrările gătind pentru iubitul ce i-a devenit cumnat... Arta a 7-a nu o dată a apelat la mirajul condimentelor - vezi Marea crăpelniţă a lui Marco Ferreri - satiră grotescă a consumismului, Vatel al lui Roland Joffé - frescă gastronomică a culiselor politicii totdeauna indigeste, Nouă săptămîni şi jumătate de Adrian Lyne - faimoasa idilă masochistă. În agreabila comedie Femeia totdeauna deasupra, care etalează talentele culinare ale unei brazilience plină de nuri ce-şi părăseşte soţul ingrat şi Bahia natală ajungînd la San Francisco vedeta unui popular show tv, este evocat cultul unei zeiţe a mării care se implică în descîntecele de iubire ale protagonistei, vegetariana Penelope Cruze, în plină ofensivă de cucerire a pieţei americane.

Un mit mayaş care identifică ciocolata cu hrana zeilor - implicit cu puterea eliberatoare a plăcerii - a constituit miza romanului Joannei Harris, ecranizat de Robert Nelson Jacobs şi încredinţat de către producătorii David Brown şi Kit Golden lui Lasse Hallström. Pe lîngă experienţa p