Dau aici cîteva încercări ale unei vechi pasiuni faţă de Rimele (Canţonierul) lui Petrarca, pe care Blaga îl considera, pe drept cuvînt, unul din cei mai mari poeţi ai lumii. Naşterea unor astfel de poeţi face parte, o ştim prea bine, din economia miracolului ce e mai mult decît avar în a se arăta omului. Rămîne darnic în arătare cu fiinţe de soiul poetului nostru, născut la Arezzo la 20 iulie 1304 şi găsit mort în odaia sa de studiu, cu capul pe o carte, la 19 iulie 1374. (M. K.)
Rime
I
Voi ce-ascultaţi din rime varii glasul
Ce inima-mi hrănea între suspine
în rătăciri dintîi cu tînăr pasul,
Cînd eram altul decît azi în mine;
De feluritu-mi stil ce plîns apare
între vane speranţe şi durere,
De la-ncercat, ce de iubire piere,
Sper s-aflu milă, nu numai iertare.
Văd bine azi că viaţa-mi fu să cadă,
Am fost de rîs: aceasta mă-nfioară,
De mine însumi mă sfiesc nepace:
Pe rătăcirea mea ruşinea-i roadă,
Şi remuşcarea, cu ştiinţa clară
Că vis prea scurt e tot ce lumii-i place.
II
Spre-a face-o graţioasă răzbunare
Şi-a pedepsi-ntr-o clipă mii ofense,
Cu arcul său, Amor, în taină merse
Cum cel pîndind loc, timp de vătămare.
Retrasă forţa-n inima-mi sta toată,
La ochi şi ei să facă apărare;
Cînd rana coborî ucigătoare
Unde săgeata-i de-obicei sfărmată.
Şi tulburată din primul asalt
N-avu puterea nici măcar o vlagă
Să strîngă arme ce i-au fost cerute,
Sau către vîrful trudnic şi înalt,
Din chinuri, prevăzînd, să mă retragă,
Azi ar dori, nu poate să m-ajute.
III
Fu acea zi cînd soarele în bezne,
De mila Făcătorului, intrase,
Cînd nepăzit am fost, şi prins prea lesne,
Căci m-au legat p
