Pe Valea Nandrului,. la pescuit de agate. Virgil Chinces"Nu uit niciodata sa-mi cer. iertare cand sparg muntele. ca sa-i fur cate-o piatra". Geologul hunedorean Virgil Chinces e convins ca pietrele au viata, se nasc, respira, au clipe de tristete si fericire, raspund afectiunii la fel ca fapturile vii si...
Pe Valea Nandrului,
la pescuit de agate
Virgil Chinces"Nu uit niciodata sa-mi cer
iertare cand sparg muntele
ca sa-i fur cate-o piatra"
Geologul hunedorean Virgil Chinces e convins ca pietrele au viata, se nasc, respira, au clipe de tristete si fericire, raspund afectiunii la fel ca fapturile vii si, tot ca ele, imbatranesc si-apoi mor. Important e sa le cunosti si sa le respecti. Sa intri in rezonanta cu vibratia lor tainica si inceata. "Calcam pe pietre, le dispretuim, dar nici o clipa nu ne trece prin minte ca fara ele n-am exista."
Virgil Chinces se pregateste de pensie. Deja, apartamentul sau din Deva arata ca un muzeu al pietrei: forme si culori superbe, irizari explozive si greu de imaginat, chiar si de cel mai inspirat pictor. Pamantul, in adancurile lui incandescente, creeaza perpetuu bijuterii minerale: ametiste, agate, cristale de cuart, rodocrozit, calcedonie. Nici dupa 40 de ani de geologie nu inceteaza a se uimi: o calcedonie are nevoie de 16 milioane de ani pentru a deveni piatra pretioasa, chihlimbarul, acest superb sarcofag translucid, nu se poate topi. Om blajin, cu vorba rara si bine calcata, de ardelean, Virgil Chinces nu are nimic din duritatea rocilor de care s-a ocupat o viata intreaga. Vorbeste despre tatal sau care, impatimit de speologie, il purta prin toate vagaunile Muntilor Apuseni, invatandu-l rabdator alfabetul tainic al pietrelor. Ne vorbeste despre Cheile Turzii, unde a copilarit, despre frica, dar si fascinatia pe care i-o starneau peretii pravaliti ai stancilor, intunecimea grotelo
