Dragii mei, vaz ca in ultima vreme tare s-au mai involburat apele in literatura bahluviota. Bineinteles, nu este vorba de curente literare care se bat cap in cap si scot scintei, ci-i vorba, doar, despre orgoliile preamultor scriitori pe care ii are orasul acesta, dintre care doar vreo cinci sute sint realmente interesati de scandalul cazut pe neasteptate, in plina vara, cind mustele lesina de caldura pe biroul redactorului sef al Convorbirilor literare.
Am spus de multe ori si de multa vreme ca in aceasta provincie obosita se consuma mai multe orgolii meschine decit cerneala si iata-ma confirmat in sumbrele mele viziuni; se scrie prea multa poezie si prea putina proza si critica literara, criticii sint obediente/obedienti si, dintre toate revistele care mai circula inca intre Rodipet si redactii, doar una este mai vie si aceasta este Timpul.
In rest, avem de-a face cu niste „convorbiri literare“ stufoase in care se practica un soi de felatie reciproca intre membrii si colaboratorii mensualului, tot felul de nulitati isi publica productele cu o nonsalanta de boschetari care urineaza in public, iar tot acest circ derizoriu poarta ilegal un nume altadata faimos.
Cit despre Cronica, nici sa nu aud; o mai rasfoiesc citeodata plictisit si ma intreb daca ceea ce am in mina este o gazeta de perete de familie sau un vis urit cu imbecili care danseaza chiar si cind tara lor a ajuns pe fundul mic al Bahluiului printre avortoni, cutii de conserve si pesti deformati genetic.
Din nefericire, chiar daca ar vrea, in doua din revistele pomenite mai sus criticii literari Al. Calinescu, Val Condurache, Gabriela Gavril, Liviu Antonesei n-au unde sa-si impuna norma si rezultatul se vede: Iasul a disparut de pe hartile literare pentru ca s-a creat impresia ca aici se produce, in cel mai bun caz, doar lirica. Astfel, proiectele unor tineri de valoare (si sin
