Cum (nu) sint americanii
Prima greseala pe care o fac cei care discuta dezinvolt despre America, despre „cum e America“ si „cum gindesc americanii“ e generalizarea. In realitate, policromia lumii despre care e vorba are o bogatie atit de coplesitoare incit aproape ca e imposibil de spus despre ea ceva cit-de-cit valabil pentru intregul ansamblu. Nu exista – adica – o singura, unica, omogena America, ci o sumedenie. Cum nici o singura Anglie, Franta, Germanie sau Romanie, desigur – doar ca intr-un grad mult mai mare, caci in mult-invocatul „creuzet“ de peste Ocean au intrat si continua sa intre imigranti de pe toate continentele, amestecind toate rasele, obiceiurile, culturile de pe Pamint.
Vasazica, America nu e nicicum sau e in toate felurile. Reductiile sint inselatoare. Pare simpla, usor de prins in citeva trasaturi superficiale, in citeva clisee „consumiste“, dar e teribil de complicata. Nu seamana decit pe portiuni cu ceea ce credem despre ea. Viata strazii de acolo nu aduce decit pe ici, pe colo si foarte rar cu cea pe care o vedem in filmele americane. In ele e multa actiune, frumusete si bogatie, violenta si crime, in timp ce la fata locului dai de normalitate, liniste, de orase cu foarte putina animatie, caci lumea nu prea merge pe jos, ci cu masina. Pe linga politica pe care o vedem la televizor si care se rezuma la Casa Alba si la Departamentul de Stat, ceea ce se intimpla pe Capitoliu si in societatea americana e mult mai complicat, mai divers, mai descentralizat, mergind pina la proceduri hipersofisticate si la mecanisme extrem de alambicate, din care deciziile de interes public ies intens elaborate, mereu mai atent mulate pe nevoile cetatenilor. Cultura americana, pe care multi o cred compusa exclusiv din star-system-ul hollywoodian, din western-uri si soap-uri, din muzici „usoare“, mai ales country and western sau rythm-and-blues, di
