Este putin probabil sa fi auzit vreodata despre oraselul ceh Uherske Hradiste. Asezata undeva in Cimpia Moraviei, la o aruncatura de bat de granita slovaca, localitatea are parte pe aproape intreg parcursul anului de o liniste cu adevarat provinciala si de faima de neinvidiat a unui „loc unde nu se intimpla nimic“. Si numele tirgusorului ar ramine in mare masura necunoscut (sau cel putin indiferent) chiar si la Praga, la Bratislava sau la Brno daca, timp de zece zile pe an, la sfirsitul lui iulie si inceputul lui august, nu s-ar organiza aici o scoala de vara consacrata filmului ceh, slovac si international. Sub aceasta denumire „administrativa“ se ascunde o veritabila sarbatoare a filmului. Nu este un festival (desi atinge o atare amploare), pentru ca nu se dau premii si, de fapt, nu exista nici un fel de concurs. Nu e vorba despre cursuri de vara, fiindca nu se tin prelegeri, nu se sustin examene si nu se dau note. Nu am putea vorbi nici despre un seminar, un colocviu sau o masa rotunda, intrucit atmosfera destinsa de la Uherske Hradiste, deloc simandicoasa, nu aminteste nici pe departe de elitismul si autosuficienta altor manifestari. Pur si simplu, o mina de oameni inimosi si entuziasti organizeaza aici, timp de zece zile pe an, proiectii de film grupate in cicluri interesante, atractive si bine gindite, precum si actiuni complementare (intilniri cu actori, regizori si critici, comentarii, dezbateri, discutii pe teme date, concerte, reprezentatii din aria dramaturgiei si a cinematografiei neconventionale etc.).
Nu este vorba despre un mecenat. Organizatorii nu au bani, dar se pricep sa-i adune. Scoala de vara are sponsori traditionali, dar noi si substantiale oferte de sustinere financiara apar la fiecare editie. Participarea publicului este impresionanta. Intre 2000 si 3000 de spectatori (in special studenti si elevi) cehi, slovaci, polonezi si mag
