Într-o istorie obiectivă şi cinstită a literaturii portugheze, poziţia lui Régio mi se pare limpede şi inechivocă, deja fixată în conştiinţele evoluate: chiar dacă versul îi sună uneori vetust, cu verbiozităţile secolului al XIX-lea, există la el şi strofe ori formulări perfecte, ce ating marea poezie. Inovatorul secolului trebuie căutat însă în proză: romanul portughez contemporan nu poate fi imaginat fără strania capodoperă intitulată Jogo da cabra-cega (De-a v-aţi ascunselea), apărut în 1934; ea a condiţionat, într-un fel, întreaga naraţiune scrisă ulterior în Portugalia. Metafora din titlu, în mod simptomatic, este aceeaşi din titlul celebrei poezii a lui Arghezi şi ascunde aceeaşi semnificaţie. Prin acest roman, proza lusitană se moderniza brusc, definitiv, aproape cu forţa, ajungînd la ora europeană.

Pedagogia superioară întreprinsă de criticul José Régio rămîne fără egal. Editînd Presença (1927-1940), cea mai cunoscută revistă literară din acest secol, el a adus mentalitatea culturală portugheză la nivelul anilor '30. Din paginile acestei publicaţii aflau cititorii nu doar despre marile nume contemporane ale literaturii mondiale, dar şi ceea ce înseamnă valoare estetică în cuprinsul celorlalte valori. Gîndirea lui Régio întîlnea pe cea a lui Tudor Vianu din aceeaşi perioadă: un estetism moderat, circumspect, care făcea însă din Cultură (cu majusculă) aspiraţia fundamentală a omului. În peisaj portughez, acolo unde, pe de o parte, retorica prăfuită încă domnea, iar, pe de alta, literatura "angajată" de inspiraţie comunistă făcea primele victime, opţiunea limpede a lui Régio a părut aproape tuturor scandaloasă.

Veritabilii afini ai acestei conştiinţe pure se puteau număra pe degete. Ce-i drept, ei reprezentau vîrfurile culturii portugheze, neajunse încă la celebritate. Fernando Pessoa îi mărturisea lui Régio entuziasmul său pentru activitatea