Plouă. Străzile din spatele Liceului Caragiale sînt deja pline. Pe sub umbrele ne aciuăm şi noi la o coadă. În faţă la ambasadă. E şapte şi abia la nouă începe programul. Alţii au venit aici de la cinci. O ţigară, o bîrfă. Ce frumos o să fie acolo! Cei care au mai fost povestesc celor care nu au mai fost. Ploaia se opreşte. Închidem umbrelele, e opt, nu mai e mult, n-are rost să ne plîngem de somn. Poliţistul ne spune să ne aşezăm pe două rînduri. Lîngă gard pentru viză turistică şi lîngă bară pentru viză de afaceri. Noi nu vrem nici de aia, nici de aia. Pentru viză culturală, unde? La afaceri? Mulţumim? Dar cît am stat noi la turistică ne-au luat-o alţii în faţă dincolo. Acum e prea tîrziu. Tutun. Vorbe. Ploaia începe din nou. Deschidem umbrele. Cît a stat ploaia, ne-am mai îngrămădit, şi-acum nu mai e loc pentru umbrele. Deschidem mai puţine. Au dat ăştia la TV cum se face o operaţie de schimbare de sex. Cînd ajung acolo n-o să spun că sînt român. Şi, apropo, cum e cu avionul? Nu mi se face rău? Bulgarii nu mai au nevoie de vize, tată. Poliţistul face din nou ordine: la gard şi la bară. Nu dincolo de bară! Cine a însoţit doar pe cineva să treacă pe trotuarul celălalt. Deci, dumneavoastră unde staţi? Treceţi lîngă gard, atunci! Dumneavoastră, la bară! De la parohie? Da, la afaceri. Mai fumăm o ţigară. Ora 9. Dinăuntru vine o domnişoară care ne face instructajul: la gard, la bară, trotuarul celălalt. Ce ne speriem de ploaie? În ţara unde vrem să mergem plouă tot timpul. Cine nu aplică, să treacă pe trotuarul celălalt. Nu mai staţi lîngă bară! Intră doar cine aplică! Dăm paşapoartele şi... sîntem înăuntru.. O cămăruţă. Noroc că au extins sala de aşteptare. Aici sînt scaune. E şi toaletă. La alte ambasade nu e. De fumat, afară în ploaie. Îmbulzeală, oboseală. Trebuie să aşteptăm să fim strigaţi. Naşpa e să fii român! Fumăm sub umbrelă. Chioaru Gheorghe. Anghele