Am prezentat unei drastic intrate la apă Găşti din Fereastră - redusă de amorţeala verii şi de voiajele exotice la numai trei membri - ştirea zilei, parvenită chiar în acea dimineaţă prin intermediul lui Kathy Couric. Un oareşcare Joe, pe numele lui Black, s-a oferit să vîndă numele pruncului său de trei luni, dar încă nebotezat, oricărei companii care i-ar oferi o casă. "Acesta-i Visul American", a declarat dl Black la televiziunea naţională, "să ai o casă". "Oricărei companii?", întrebă neîncrezătoare Kathy, "Crack? Crack Black?" "Evident, va trebui să ne cîntărim opţiunile", spuse Black cel mai în vîrstă, subliniind că ar da întîietate companiilor solide precum IBM, Xerox sau Taco Bell şi că IBM Black, Xerox Black sau Taco Bell Black nu i s-ar părea deloc ceva de ruşine. Visul American, perora el vizionar, se află azi la îndemîna orişicui dornic să producă niscai odrasle sponsorizate. "Valoarea numelui unui individ necunoscut e zero", spuse Bibliotecarul. "Cine ar vrea să-l cumpere?" De aceeaşi părere a fost Laura, care a calculat că valoarea unei astfel de oferte este cu mult sub cea a unui om-sandwich care defilează de colo-colo, prin faţa unui restaurant, presat între poze de pastramă pe pîine. "Ar fi cu totul altceva", adăugă Profesorul-Pescar, "dacă pruncul scos la ofertă ar fi copilul Nadiei Comăneci şi al lui Bart Conner!" "Conner Fulgi-de-ovăz!", exclamă barmaniţa care, se pare, nu avea altă treabă decît să tragă cu urechea la conversaţiile tipilor serioşi. "Dar", mă împotrivii eu, "dl Black şi odrasla sa nu mai sînt nişte necunoscuţi! Au apărut în ştirile naţionale şi toată ţara a aflat despre ei. Acum sînt celebri!" Asta a condus, de bună seamă, la o discuţie despre natura celebrităţii şi despre ce anume te face celebru şi cît anume trebuie să apari în jurnalele de ştiri pînă cînd să poţi fi considerat celebru, şi aşa mai departe şi discuţia nu a