Cu totul şi cu totul complicat lucru, natura umană! Şi totul pentru că, neputînd să se înalţe pur şi simplu din ţărînă, din praf de var sau din praf de nisip, omul s-a clădit din praf de stele. Stele diferite - unele mai de aproape, altele mai depărtate, unele aflate în calea ochilor, altele ascunse cu totul şi cu totul. Şi-aşa se face, cred, că diversitatea, îndoiala şi cumpăna se află înscrise în chiar firul firii noastre - după cum exemplele ce urmează abia aşteaptă să o dovedească. Înainte de a fi criminalii gemeni ai veacului lor, Stalin şi Hitler (chiar în această ordine) au fost şi ei, înainte de toate, copii. Pe cale de a deveni bucălaţi, cîrlionţaţi şi tare - dar chiar tare! - neastîmpăraţi, Soso şi Dolfi au adus mare bucurie părinţilor: într-o zi de aprilie 1889, la naşterea lui Adolf, mic-burghezul său tată fericit va fi făcut cinste cu o bere la cîţiva prieteni, stînd în cumpănă dacă e cazul să ciocnească numai în sănătatea micuţului sau şi (tradiţia!) în cinstea lui Franz Iosef - împărat despre care Adolf, ajuns cancelar, va spune că a fost doar un nefericit impotent; într-o zi de decembrie 1879, la naşterea lui Iosif Vissarionovici, cizmarul său tată, într-o tavernă, va fi dat peste cap o vodcă mare (gest care oricum îi intrase în reflex), nehotărît dacă bea în sănătatea micuţului sau în cinstea ţarului - ţar despre care, odată ajuns zeu comunist, Stalin va spune că a fost doar un porc de cîine. Este drept, mama lui Iosif nu s-a putut bucura foarte curînd, ea fiind epuizată după acea naştere petrecută acasă - în Rusia ţaristă maternităţile erau rare şi aproape la fel de periculoase ca şi maternitatea "Cuza Vodă" din Iaşii anului 2001 - cea în care "din 100 de copii au murit doar 6", după cum ne liniştea dl prof. dr. Gabriel Bănceanu (v. Ev. zilei, 13 aug. a.c.), încă nehotărît dacă citatul este din Beria, din Himmler sau doar din mintea sa de dir