•Ziua de lucru incepe la ora 4.00 si se incheie aproape de miezul noptii •Barbati, femei si copii muncesc din greu pentru a castiga o bucata de paine •Din vanzarea chirpicilor, fiecare familie castiga in cele cinci luni de sezon circa 15-20 de milioane de lei

Pe islazul din comuna Dumbrava s-au pus bazele unui adevarat santier. Acum zece ani, unui localnic i-a venit ideea sa se apuce de construit chirpici. Constantin Tanasuca a fost primul muncitor de pe santier, de aceea colegii de breasla ii spun "directorul". Lipsa unui loc de munca si saracia l-au indemnat pe Tanasuca sa se apuce de modelat caramizi din lut. Pentru cresterea celor 11 copii, familia lui avea nevoie de un venit substantial. Ideea fabricarii chirpicilor a fost preluata imediat si de alti sateni. Asa se face ca, cinci luni din an, islazul comunal este locul in care zeci de familii duc o munca de miner pentru a-si castiga existenta. In cariera, cum se numeste santierul, ziua de munca incepe la orele 3.00-4.00 si se incheie aproape de miezul noptii. Singurele zile de odihna sunt duminicile si zilele ploioase, dar si atunci oamenii merg pe santier pentru a cladi chirpicii uscati. Dupa spusele localnicilor, comuna Dumbrava este singura din judet care are un asemenea santier. Multi au deprins meseria de la parinti sau bunici.

Tone de lut si apa amestecate numai cu mainile si picioarele

Tanasuca spune ca munca in lutarie este cea mai grea si ca nu castiga pe masura efortului depus. Stand zi de zi cu picioarele in apa si lut, barbatul a ajuns sa aiba degetele, pur si simplu, contorsionate. "Imi place sa fac lucruri de calitate. Nu vreau ca oamenii sa fie nemultumiti de chirpicii pe care-i fac. Nici nu va dati seama cata munca exista aici. Paiele trebuie sa le cumpar de la Miroslava cu 300.000-400.000 de lei balotul. De aici ne castigam banii. Nu avem odihna. Ne