125 de ani de la nastereUrmele lui Brancusi la Hobita"Tare mult dorea sa fie inmormantat langa mama lui, la biserica din zavoi". E dimineata la Hobita. Lumina se imprastie ca un card de pesti pe frunzele copacilor. Zavoiul Bistritei e adormit si satul se dezmorteste in cantec de mierla. Insirate cum...
125 de ani de la nastereUrmele lui Brancusi la Hobita"Tare mult dorea sa fie inmormantat langa mama lui, la biserica din zavoi"
E dimineata la Hobita. Lumina se imprastie ca un card de pesti pe frunzele copacilor. Zavoiul Bistritei e adormit si satul se dezmorteste in cantec de mierla. Insirate cuminti de-o parte si de alta a drumului, casele se ascund somnoroase dupa verdele vitei-de-vie. Ulitele sunt inca pustii. Pe garduri, pe porti si pe stalpi, infloriturile cioplite in lemnul uscat asteapta mangaierea soarelui. In curand, razele sale vor inunda satul ghemuit langa munti.
Casa
Casa in care se afla Muzeul "Brancusi" este "de imprumut". A fost adusa din alta parte: o casa din sat, ingemanata ca infatisare cu aceea in care s-a nascut sculptorul. Curtea este insa adevarata. Acolo a vazut pentru prima oara lumina soarelui Constantin, cel de-al cincilea nascut din cei sapte copii ai lui Nicolae Brancusi. Cu siguranta ca pentru viitorul artist, lumea a inceput in pridvorul cu stalpi de lemn, in care la orele diminetii se scurge toata stralucirea anotimpului.
Ca sa intri in casa, trebuie sa urci mai intai doua trepte facute din bolovani mari, de rau. Un soi de prag, menit sa te treaca intr-o lume veche si incremenita pe care, ca s-o poti intelege, trebuie sa-ti smeresti cugetul. O litanie plina de nostalgie izvoraste din fiecare obiect: vatra cu corlata, piua de coliva si postavita, talvul de scos vin din butoi, bota, plosca si fuciile (butoiase mici). Celarul n-are tavan, se vad capriorii si grinzile acoperisului, si vara
