Cainele de la Vama Veche. In fiecare an, romanii, prin traditie, merg la mare, mai bogati, mai saraci, in hoteluri de lux sau in corturi, cu bucurie, cu frenezie - toti cei care pot migreaza spre litoral. Dar parca asa cum a fost anul acesta n-a fost niciodata. Televiziunea a pompat pe toate canalel...

Cainele de la Vama Veche

In fiecare an, romanii, prin traditie, merg la mare, mai bogati, mai saraci, in hoteluri de lux sau in corturi, cu bucurie, cu frenezie - toti cei care pot migreaza spre litoral. Dar parca asa cum a fost anul acesta n-a fost niciodata. Televiziunea a pompat pe toate canalele recomandarea de a merge la mare. Si a reusit, ca orice reclama bine facuta!

La Vama Veche, unde inainte erau doar cateva sute de adevarati iubitori de mare, anul acesta au fost o mie de corturi pe plaja si multe alte mii de oameni care veneau din toate statiunile de pe litoral, atrasi de mirajul acestei margini de tara, aproape necunoscuta pana acum. Spun toate acestea ca sa arat cadrul in care s-a intamplat ceea ce voi relata.

Intr-o seara, vad trecand pe malul apei un catel absolut special, alb ca spuma marii, cu coada taiata, cu o ureche taiata, cu un par aspru splendid - o miniatura perfecta a cainelui ciobanesc romanesc mioritic. Pentru necunoscatori, putea fi un pui de doua-trei luni, eu insa mi-am dat seama imediat ca este un adult, ramas foarte mic, fara sa prezinte insa semne de rahitism. Ne-am apropiat toti de el, dupa ce am realizat ca este absolut singur in aceasta multime. O data ajunsi langa el, a facut un gest neobisnuit pentru un caine, mai ales la primul contact: s-a lipit strans de mine. Parca ar fi vrut sa ma miroasa, sa ma guste, sa ma absoarba prin toti porii. Stupefiata de acest mod de a face cunostinta, ma uit bine si constat cutremurata ca este complet orb, iar ochii mici, nedezvoltati, abia se vad. Ce formidabila ada