De la neobisnuit la normal
O discutie despre postmodernism la Chisinau e ceva neobisnuit, extraordinar, o premiera, ne-au tot spus mai multi dintre participantii la colocviul la care am fost invitati „din tara“ Andrei Bodiu si cu mine. Noua ni s-a parut normala, aliniata la normalitatea contemporaneitatii.
Caci:
Pe Vasile Garnet si pe Vitalie Ciobanu, redactorii Contrafortului si gazdele noastre la colocviu, ii stiam demult ca pe niste buni colegi de generatie, scriitori perfect „sincronizati“ cu literatura pe care o facem la Bucuresti, la Cluj, la Iasi, la Timisoara, peste tot in Romania actuala. Pe Grigore Chiper, Gheorghe Ierizanu, Iulian Ciocan, Dumitru Crudu si pe altii citiva ii citisem si-i stiam la fel, „sicronizati“. Mai tinara ca ei toti, Dorina Bohantov, care mi-a fost studenta (ca „auditoare libera“), s-a format in atmosfera „postmodernizata“ a Bucurestiului, unde si Tamara Caraus a urmat master-ul de teorie a literaturii, drept care se misca dezinvolt printre „clasicii“ curentului, de la – sa spunem – Paul de Man la Linda Hutcheon, venind spre Edward Said si alti autori la moda in ultimii ani.
Apoi:
In interviul pe care Vasile mi l-a luat pentru primul numar al Contrafortului, aparut in octombrie 1994, vorbeam la un moment dat despre evolutia literaturii romane Intre modernism si postmodernism, cum suna titlul – pe care recunosc ca l-am ales cu gindul ca merita sa asezam conceptul in relief la inaugurarea unei reviste „de avangarda“ in Basarabia. De-atunci incoace, conceptul a revenit frecvent in paginile revistei. Ba chiar Valentina Tazlauanu, redactorita-sefa a mai-vechii Sud Est, mi-a aratat doua grupaje despre postmodernism in trimestrialul pe care-l conduce, cel dintii, din numarul 2/1994, devansind lansarea Contrafortului (celalalt a aparut in numarul 2/1997). Termenul a inceput sa circule si in cartile
