Liviu CAPSA
Noi parodii optzeciste
Editura Paralela 45, Colectia „80“, Seria „Poezie“, Pitesti, 2001, 64 p., f.p.
Desi a debutat cu poezie inca din anii ’70, fiind un discret optzecist, Liviu Capsa si-a publicat prima carte de versuri abia in 1989. Predilectia pentru parodie a fost marturisita inca din primul volum, iar dupa Parodiile optzeciste de anul trecut Liviu Capsa revine cu o carte de poezie intitulata, nepretentios si explicit, chiar... Noi parodii optzeciste.
S-a spus deja ca Liviu Capsa urmareste atent scena poeziei romanesti. S-a mers pina acolo incit s-a vorbit despre parodiile sale ca despre „un exercitiu de ontica literara“ si despre nelimitarea la un singur stil, ci la o suita de stiluri bine insusite si stapinite pe care le divulga, le deconstruieste si carora, in acelasi timp, le acorda nota unui lirism personal. Lucrurile, in mare parte, asa stau; desi, cel putin in acest volum, stilurile nu par sa fie bine insusite, multe poeme seamana intre ele, iar legatura cu poetul parodiat este, de multe ori, doar tematica, autorul apelind deseori la localizari oarecum inutile („de la Cluj“, „inima Baniei“, „in Ciric“, „Botosaniul“ etc.).
Parodii construite pe o tensiune indoielnica, slaba alterneaza cu pastise reusite, de bun umor. Cind skepsisul nu se reduce la unu-doua versuri si se dizolva in pasta intregului poem efectul e garantat. Astfel, Paul Daian se plinge ca a ratat „o slujba/la tirgul de carte din anul 2007“, Gheorghe Iova dezvaluie pretexte pentru plimbari „calare pe text“, Saviana Stanescu glorifica gospodinele „eroine ale gatitului si traiului citadin“, iar Mihai Vakulovski este sfatuit „peste Prut“ sa lase „prostiile poeziile“ si sa se apuce de o treaba „mai serioasa“.
Cind foloseste versuri, titluri de volume, de poeme, idei sau contexte bine cunoscute, parodiile sint de efect. Iata doua exemp
