E vorba de trei CD-ROM-uri produse între 1998 şi 2001 de fundaţia "Arte Vizuale": CD-ROMâNIA. I. Transilvania de sud; II. Maramureş - Bucovina; III. Oltenia şi Muntenia. Ştiind că ele absorb o cantitate semnificativă de informaţii etnologice, le-am parcurs din interes profesional, traversându-le la început cu mouse-ul la întâmplare, apoi revenind pentru a descifra logica internă a mesajului lor audio-vizual. Nu mi-a fost greu să mă descurc, pentru că CD-ROM-urile au o legendă care îi ghidează perfect chiar şi pe cei traumatizaţi de tehnologie.
După "lecturi" atât de neobişnuite pentru mine, am căzut pradă unei visări punctate de reflecţii teoretice. Am ajuns la concluzia - poate neîntemeiată - că CD-ROM-ul este o carte de formă şi materialitate speciale, cu unele avantaje şi dezavantaje faţă de predecesoarea lui convenţională, "cartea de hârtie":
CD-ROM-ul este net mai cuprinzător. Imaginaţi-vă cât de masiv şi incomod ar fi un volum care ar reuni, ca fiecare din CD-ROM-urile în discuţie, aproximativ 1000-2000 de fotografii, comentarii, hărţi, o legendă şi o casetă cu numele realizatorilor!
CD-ROM-ul mobilizează două simţuri care se completează şi se ascut reciproc: văzul şi auzul; el este prin urmare un canal de comunicare sinestezică.
Cele trei volume ale CD-ROMâNIEI pe care le am în faţă sunt lucrări de informare generală şi larg accesibilă în domeniul geografiei, istoriei, arhitecturii sacre şi profane, etnografiei şi muzicilor tradiţionale, lucrări care se referă la Transilvania meridională (I) şi respectiv la nordul (II. Maramureş, Bucovina) şi sudul ţării (III. Muntenia, Oltenia). Informaţia se comunică prin texte scrise sau citite (în română, dar şi în versiuni engleze, franceze şi germane îngrijite) şi prin seturi de documente vizuale şi sonore, cele mai multe preţioase prin raritate, vechime şi calitate artistică. Presupun c
