Paradisul pierdut
De câţiva ani, la Timişoara, există o fundaţie, A Treia Europă, asociată unui Centru de studii comparate central- şi sud-est-europene; rezultat al preocupărilor unor studenţi şi profesori de la Universitatea de Vest, în primul rând Adriana Babeţi şi Cornel Ungureanu. Centrul a organizat, din 1998 încoace, pe lângă un program de masterat, seminare şi congrese internaţionale, colaborează cu Editura Univers la publicarea unei colecţii de proză central-europeană şi a scos pe piaţă, împreună cu Editura Polirom, titluri fundamentale pentru studiul acestui spaţiu cultural (W. Johnston, Spiritul Vienei, Jacques Le Rider, Mitteleuropa etc.). Despre unele dintre cărţile apărute la Editura Univers am scris deja într-o altă ediţie a Lecturilor la zi. De această dată voi încerca să prezint cititorilor României literare o altă iniţiativă a grupului timişorean, cu atât mai interesantă cu cât ideea de la care s-a pornit a fost una originală: e vorba despre ciclul de seminare publicat la Polirom - cuprinzând transcrierea unor discuţii cu specialişti în problemele Europei Centrale, de la Michael Heim la Vladimir Tismăneanu, urmate de câteva dintre cele mai importante articole ale celor în cauză.
Protagoniştii celor patru volume editate până acum provin din arii culturale diferite şi se preocupă de lucruri dintre cele mai diverse, privind totuşi în acceaşi direcţie: spre a treia Europă, Europa Centrală, acest construct mental care sfidează geopolitica.
Există un articol al lui Timothy Garton Ash, în The New York Review of Books (The Puzzle of Central Europe, martie 1999) în care se afirmă realitatea acestui spaţiu: "Regina şAnglieiţ a vorbit despre Europa Centrală. Dacă regina spune că există, atunci chiar există". Că nimeni nu ştie cu precizie ce înseamnă e cu totul altceva: acelaşi Garton Ash aminteşte despre o carte din 1954 a geogr
