Peste drum de blocul în care locuiesc se află, mai vechi decît el, un bloc de trei etaje, situat pe strada Antim. Deşi sînt faţă în faţă, deşi intrările se privesc ochi în ochi, blocul meu este pe strada Apolodor. Ambele clădiri mărginesc o stradă care, de fapt, nu există. Asta de peste 25 de ani, încă din vremuri eroice (ultimul erou al poporului!). Trec - dată fiind vechimea de un sfert de secol - peste această logică stranie, pentru a mă referi la chestiuni mai recente. În urmă cu cîteva zile, o echipă de muncitori hotărîţi a smuls tabla de pe circa o jumătate din acoperişul blocului de vizavi. Credeam că urma să fie înlocuită. Aş! Aceeaşi echipă a adus cărămizi, bca, nisip şi alte materiale necesare şi a început să construiască, să supra-etajeze, care va să zică. Cînd construcţia a prins contur, mi-am dat seama că e vorba de două încăperi, probabil locuibile. Ce se întîmplă? am întrebat pe un locatar al blocului. Cineva, mi-a răspuns, construieşte peste noi. Cu autorizaţie? Fără. Aţi sesizat autorităţile? Fireşte. Au venit de la primărie (chiar un vice-primar), i s-a pus în vedere "autorului moral" al construcţiei să înceteze zidirea ilegală şi să readucă totul la faza de dinaintea comiterii ilegalităţii, altminteri e caz penal. "Autorul moral", care e şi beneficiar, a plătit amenda şi a promis solemn, vicele a plecat, iar construcţia avansează vertiginos, sfidînd legile şi pericolul seismic. Ea este aproape gata. Cine îşi permite să nesocotească legea
şi cuvîntul dat? Un ofiţer de poliţie, mi-a răspuns locatarul. Aha! am exclamat şi mi-am adus aminte de nenumăratele vile ridicate în toată ţara sub aceeaşi uniformă. O logică nouă domneşte în România? Nu, e veche. Un prieten mi-a povestit, în tren, cum a cumpărat biletele pentru vagonul de dormit al acceleratului de Arad la agenţia de voiaj din vecinătatea Gării de Nord. Mai întîi i s-a răspuns că nu