Orice carte a lui Vladimir Tismăneanu stîrneşte. Cărţile de convorbiri, cu atît mai mult. Ultima carte semnată Vladimir Tismăneanu*, mai degrabă o carte cu Vladimir Tismăneanu decît o carte de Vladimir Tismăneanu, nu face excepţie. Spiritul cărţii este foarte bine definit chiar pe copertă unde, imediat sub titlu, apare, discret, cuvîntul "seminar"; amestecul dintre rigoarea academică a argumentului şi libertatea mişcării de la un subiect de conversaţie la altul produce un spectacol intelectual de cea mai bună calitate. Tema cărţii este Europa Centrală; subiectul preocupă pe mulţi, dar pentru grupul de intelectuali "A treia Europă" subiectul este programatic. Mobilul cărţii este neliniştea grupului "A treia Europă" în legătură cu identitatea culturală şi istorică a României de azi; lămurirea conceptului Europa Centrală şi delimitarea realităţii pe care acest concept o acoperă duce la descoperirea unor trăsături ascunse, dar deloc neglijabile, ale portretului ţării noastre. Prilejul cărţii este întîlnirea acestui grup cu Vladimir Tismăneanu; orice întîlnire care se finalizează cu o carte sau cu o prietenie este o întîlnire memorabilă. Cartea are, însă, o calitate în plus. Ea ne ajută să înţelegem mai exact cine este Vladimir Tismăneanu. Luat repede, n-aş şti să spun care Vladimir Tismăneanu este mai strălucitor, cel din scris sau cel din conversaţii. Vladimir Tismăneanu cel din cărţi este la fel de viu şi de autentic ca Vladimir Tismăneanu cel din faţa unui pahar de vin. Cei care au şansa să stea de vorbă din cînd în cînd cu Vladimir Tismăneanu înţeleg bine la ce mă refer. Contactul uman cu Vladimir Tismăneanu este cel puţin la fel de captivant ca şi lectura cărţilor lui. Acum, după ce îl cunosc şi îl citesc de cîţiva ani buni şi, parcă, mai ales după Spectrele Europei Centrale pot să afirm ceva care poate să pară şocant: Vladimir Tismăneanu nu e politolog, dacă