Mihai Bâldea, director general: "Faur este societate comercială cu capital de stat. Sîntem într-un proces de restructurare, vrem să divizăm societatea spre a o face mai atractivă pentru privatizare, dar fără a da afară oameni. În '89 aveam 20.000 de oameni, în trei schimburi, acum mai sîntem 4.000, se lucrează pe acelaşi spaţii, într-un singur schimb. Nu au fost daţi afară mulţi, majoritatea au ieşit pe cale naturală, şi-au găsit în alte părţi, s-au pensionat. Probabil vreo 2.000 au plecat şi cu ordonanţele. În mod normal, trebuie să plece cei mai puţin competitivi, dar ştiţi, s-a plecat mai mult la cerere, fiindcă se dădeau 12 salarii. S-au bucurat la început, după aia au plîns. E şi o modă acum, să plece după salarii mai mari, dar de multe ori se întorc păcăliţi. Uzina a mers după Revoluţie foarte prost. Noi, care eram numiţi «mecanicul-şef al României», am intrat în dizgraţie, s-au sistat investiţiile, n-am avut contracte. Abia acum ne-am redresat, lucrăm cu parteneri occidentali. Eu personal, sînt din '72, ca inginer stagiar, şi n-am fost trimis după găleata cu curent. N-aş putea pleca de aici, m-am obişnuit. Am urcat în întreprindere, în '90 m-au schimbat oamenii «ca mai sever» din inginer şef, în '91, tot ei m-au făcut inginer şef, după aia director de fabrică, apoi de producţie, am revenit director de fabrică, din februarie anul acesta sînt director general. Bine, niciodată nu m-au uns oamenii, populismul ăsta a cauzat mult, a fost o nebunie. Înainte de '90 erau mai mulţi, asta era prima impresie, cea mai puternică. Şi atunci, şi acum era nevoie de un şef, asta-i trebuie, şi aici şi-n Occident e la fel, să-i spună omului şi cînd face bine şi cînd face rău. Păi, noi eram chinuiţi, ne făcea vizite des, stăteam nopţile la curăţenie pentru Ceauşescu. Ne chinuia! Stătea de vorbă cu oamenii, dar discuţiile se purtau la nivel înalt. Fruntaşii noştri în întrece