Top 5: 1. Shrek, 2. Shrek, 3. Shrek, 4. Jurnalul lui Bridget Jones, 5. Jurnalul lui Bridget Jones

…va trimit la…

Shrek de Andrew Adamson si Vicky Jenson, cu (vocile lui) Mike Myers, Eddie Murphy, Cameron Diaz si John Lithgow. Shrek e o aratare verzuie care, atunci cind are nevoie de luminari, nu si le cumpara, ci le scoate din urechi. Pauza. Da, e un film de animatie, basca basm, cu un magar vorbitor, o printesa prizoniera intr-un turn inconjurat de lava, pitici (7), porcusori (3) si porcarele cum numai in filmele cu adolescenti mai gasesti, un dragon roz si indragostit si un lord „diminutiv“... Da, e un film de animatie, mai tridimensional decit tot ce s-a facut pina acum (uitati-va doar la Cameron Diaz: e ea sau nu?), dar NU e Disney. De fapt, e si nu e Disney, daca stam sa judecam la rece. Nu e pentru ca e opera concurentei de la DreamWorks, divizie condusa de un fost executiv al dictaturii lui Big Mickey, Jeffrey Katzenberg. Cel care, in urma cu citiva ani, l-a concediat, isi da probabil pumni in cap astazi, pentru ca negativul de serviciu din film (lordul Farquard) e facut dupa chipul si asemanarea lui. Iar acestea nu sint dintre cele mai flatante: lordul e, cum spuneam, „diminutiv“, dar are un castel atit de impunator incit, mai mult ca sigur, zice Shrek, „chestia asta compenseaza si diminutivul lui sexual“. Tot ce tine de specialitatea casei Disney e facut tandari aici. Si aflati ca autorii nu se dau in laturi de la nici o ironie: de pilda, clasicul (si detestabilul) moment al cintecelului duios, numai lapte si miere (care, de regula, e nominalizat si la Oscar), este desfiintat aici intr-o scena de un cinism absolut amutitor. Si, drept rasplata, cineva acolo peste Ocean include aceasta poveste ireverentioasa in selectia oficiala si competitiva a festivalului de la Cannes 2001. Ca n-a luat nimic, desi merita – asta tine de constipatia