In intimitatea unei vile din satul Dobruja, Republica Moldova, intre 1 si 10 august, mai multi artisti, precum si oameni de alta formatie decit cea artistica „s-au exilat“. In tabara de creatie Exil 2001, organizata de Iurie Cibotaru si sustinuta de Centrul pentru Arta Contemporana din Chisinau KSA:K, toti cei care au acceptat „sa fuga din lume“ pentru zece zile s-au indeletnicit cu modelarea obiectelor din lut.
Ideea proiectului s-a nascut din dorinta de a pune oameni din diverse sfere sociale fata in fata. Vacuumul comunicativ din societatea moldoveneasca a fost contracarat aici de „workshop“-ul de ceramica si serile de august care luau aerul acelui intraductibil stil de tusovka (intilnire specifica in mediul sovietic si postsovietic).
Un al doilea argument care a girat desfasurarea Exil-ului 2001 a fost dorinta curatorului de a repune in drepturi viziunea clasica asupra termenului de arta, actiunea afirmindu-se ca o replica a perceptiei actuale potrivit careia arta (pictura, ceramica) isi poate face simtita prezenta mai mult in contextul design-ului ambiental si este asimilata ca obiect de consum.
Motivul ultim, dar nu si cel din urma, l-a constituit faptul ca ceramica este poate cel mai vechi tip de arta, cu caracter polivalent, imbinind sculptura, pictura, grafica, arhitectura. Fiind vorba de un material atit de vechi, iar manipularea lui solicitind atita liniste si rabdare, „intretinerea cu el“ comporta valente terapeutice.
In Exil 2001 s-au aflat timp de citeva zile scriitorii si oamenii politici Iulian Filip si Ion Hadirca. Initial, cel dintii a venit cu proiectul unui scaun supraincarcat in simboluri, o deficienta a gindirii traditionale scriitoricesti, unde se abuzeaza de metafore. Discutiile pasionate purtate in jurul acestei idei l-au determinat, in final, sa renunte, realizind, in schimb, un cartier aerisit, cu o conceptie
