O tînără cu nume exotic, Rhea Cristina, publică la editura Viitorul românesc o carte intitulată Rolul şi locul culturii în televiziune şi cu un subtitlu încă şi mai pretenţios, Ghid pentru studenţii Facultăţilor de Jurnalistică. Tînăra autoare (de numai 28 de ani, aflăm de pe coperta a patra) a absolvit în 1997 Facultatea de Ziaristică de la Universitatea privată "Hyperion" şi este în prezent asistent universitar la aceeaşi facultate. Presupun că, după apariţia cărţii, va fi promovată lector. Volumul, am o bănuială care e mai curînd, ca să fiu sincer, o cvasicertitudine, trebuie să fie la origine lucrarea de licenţă a autoarei. Toate datele care ni se oferă trimit la emisiunile televiziunii române din perioada 1993-1997. De atunci, s-au schimbat destule la TVR, în bine şi în rău. Pe de altă parte, şi peisajul televizual, în ansamblul lui, a suferit modificări sensibile. În consecinţă, statisticile, schemele de programe, indicii de audienţă etc., abundent prezentate în carte, nu au astăzi, practic, nici o relevanţă. Iar consideraţiile despre specificul emisiunilor culturale, depre exigenţele cărora trebuie să le răspundă un realizator TV sînt de o platitudine totală. Aceste pagini, în intenţie, aplicative sînt încadrate de cîteva capitole cu ambiţii teoretice. Ieşim din zona platitudinii şi intrăm în aceea a efectelor hilare. Rhea Cristina are mania (frecventă, cel puţin odinioară, la şcolarii silitori) de a împăna textul cu citate din cărţi ale unor autori de renume, citate care se potrivesc în context ca nuca în perete. Vine vorba de talk-show-uri, sînt citaţi Benveniste şi Descartes. La tot pasul sînt chemaţi în ajutor, prin fraze reproduse cu respect mistic, Cioran, Eliade, Noica. În legătură cu relaţia dintre public şi realizator se apelează la o distincţie a lui Noica între "comunicare" şi "cuminecare": salt acrobatic şi vertiginos! Globalizarea e pusă, a