E titlul ales de Luminiţa Munteanu şi de George Grigore pentru antologia de mistică islamică pe care au publicat-o anul acesta la Editura Kriterion. Autorii sînt, amîndoi, universitari: Luminiţa Munteanu, care e şi cercetător la Institutul de Studii Orientale, se ocupă de sufismul de expresie turcă; George Grigore e arabist şi a publicat anul trecut la aceeaşi editură o traducere a Coranului. Graţie lor avem la dispoziţie o culegere de texte delectabile, traduse şi prezentate cu acurateţea specialistului. E însă o acurateţe ospitalieră, cu grija de a deschide cititorului cultivat un domeniu puţin cunoscut sau cunoscut deseori prin clişee europene. Or, fără o atentă situare în civilizaţia şi în lumea spirituală care a produs-o, literatura sufită riscă să capteze doar prin frumuseţe poetică, fără a face să treacă nimic din mesajul ei contemplativ care se foloseşte de simboluri complicate, legate evident de materia Coranului, dar şi de tot ceea ce face substanţa unui mediu cultural (teme mistice şi poetice de circulaţie largă, elemente de istorie, de geografie şi de peisaj, mitice ori reale, gesturi şi cutume ale vieţii comunitare ori ale vieţii cotidiene). Vastul curent contemplativ al islamului are, poate mai mult decît alte tradiţii mistice, înclinaţia şi talentul de a prelua oricare dintre elementele lumii pentru a construi un limbaj al indicibilului. Orice adept al sufismului, orice derviş are nevoie de o călăuză pe drumul lui spre Unitate. Cu atît mai mult are nevoie cititorul de orientare şi de un ghid pentru a putea sesiza ceva din urmele pe care le lasă înaintarea celui dintîi. Luminiţa Munteanu face, din acest punct de vedere, un foarte bun studiu introductiv. Cu sobrietate, dar şi cu simpatie intelectuală pentru temă, ea izbuteşte să treacă cititorului o sumă remarcabilă de repere ale sufismului. Întîi, faptul că - asemenea lumii islamului - el este ex