"(...) nu mi-a fost greu să răstorn unele depoziţii sau să pun în dificultate pe unii martori prefabricaţi. La un moment dat, solicitat de procurorul-general Stanciu, colonelul Petrescu, prezidentul Tribunalului, a ameninţat că de mai scot o vorbă mă «bagă în lanţuri» şi mă judecă în lipsă. Am acceptat cu jumătate de voce muţenia impusă, dar ceva mai tîrziu, cu riscul de a provoca un nou protest al procurorului împotriva faptului că «terorizam martorii» am intervenit din nou. Era greu de altfel să tac, ascultînd cum nepoţii lui Maniu îl înjurau pe Mihalache şi nepoţii lui Mihalache pe Maniu, cum generalii susţineau că îi învăţasem ca să fie antisovietici şi îndeobşte cum o seamă de oameni mici deveneau, de voie de nevoie, mărunţi. (...) Nu mă puteam opri să asist la acest spectacol la care atît de puţin participam. Îmi dădeam seama o dată cu publicul, cum Iuliu Maniu îşi desăvîrşea statuia şi cum Ion Mihalache încerca doar să se apere cu stîngăcie. Era totuşi o împrejurare în care cei mai mari aveau în primul rînd obligaţia de a-şi asuma răspunderile. Mihalache, care atît de mult urma să crească în închisoare, mi-a mărturisit la Sighet, că nu citise niciodată Apologia lui Socrate. Ar fi trebuit... Se observa această lipsă."

(Procesul de la Tămădău, în N. Carandino, Nopţi albe şi zile negre, Editura Eminescu 1992) Tita CHIPER

"(...) nu mi-a fost greu să răstorn unele depoziţii sau să pun în dificultate pe unii martori prefabricaţi. La un moment dat, solicitat de procurorul-general Stanciu, colonelul Petrescu, prezidentul Tribunalului, a ameninţat că de mai scot o vorbă mă «bagă în lanţuri» şi mă judecă în lipsă. Am acceptat cu jumătate de voce muţenia impusă, dar ceva mai tîrziu, cu riscul de a provoca un nou protest al procurorului împotriva faptului că «terorizam martorii» am intervenit din nou. Era greu de altfel să tac, ascultînd cum nepoţii lui