Lumina de la Niculitel- Intr-un pelerinaj de Rusalii, o raza miraculoasa s-a pogorat peste cele patru sicrie ale martirilor -. Nu stiu daca Eminescu a cercetat vreodata mai cu amanuntime tinuturile aspre din nordul Dobrogei. Daca ar fi facut-o, cu siguranta ca ar fi ales in cele din urma "sa invete...

Lumina de la Niculitel- Intr-un pelerinaj de Rusalii, o raza miraculoasa s-a pogorat peste cele patru sicrie ale martirilor -

Nu stiu daca Eminescu a cercetat vreodata mai cu amanuntime tinuturile aspre din nordul Dobrogei. Daca ar fi facut-o, cu siguranta ca ar fi ales in cele din urma "sa invete a muri" pe aceste meleaguri stranii, "rapit de farmecul" naucitor al miresmei padurilor de tei, in luna lui Ciresar.

Mici asezari, uitate parca de lume in praful rosu al lutului, ascund taine pe care, cand si cand, ploaia, vantul ori te miri ce intamplare nastrusnica le scot la iveala. Atunci, pentru scurta vreme, lumea ia foc, se agita, persoane importante de la Bucuresti vin, se mira, se-ncrunta si promit masuri. Numai ei, oamenii acestor locuri, raman la fel de nepasatori. Fiindca ei stiu mai bine ca oricine ca, in scurta vreme, persoanele mirate, incruntate si importante de la Bucuresti ii vor da uitarii, lasandu-i iarasi in seama vanturilor, a ploilor, a rodului bogat al viei, a mirosului de tei si a Bunului Dumnezeu, Cel Care le-a poruncit sa-si treaca unul altuia din tata-n fiu taina, spre a nu o pierde. Si mai stiu ca sub pamantul secetos pe care calca se afla semnele gloriei si ale nobletii neamului lor. Asa ca isi mana tacuti mai departe turmele de capre ori magarii, tragand in urma lor prin praful zilei cotigele goale. Oameni si locuri sarace la vedere ascund in adancurile lor urmele vii ale acelei taine jertfelnice, implinite odinioara pe Golgota, la apusul soarelui, ce a sfasiat catapeteasma lumii. In lupta civilizatiilor cu timpul, ei