Alexandru PALEOLOGU
L’Occident est à l’Est
Editura Est, Colectia „Literatura contemporana“, Bucuresti, 2001, 144 p., f.p.
Care ar fi target-ul cartii din fata mea? Este o intrebare care ar trebui sa ne insoteasca de fiecare data cind ne apropiem de cartile „monstrilor“ nostri culturali. Un pericol grav ii paste, acela de a ignora cititorul. Faima reduce direct proportional sinceritatea recenzentilor si, drept urmare, exista posibilitatea ca autorii in cauza sa pateasca exact ca regele dezbracat caruia toata lumea ii lauda hainele. Nu de mult ma intrebam, intr-un alt articol, pentru cine scrie Octavian Paler si concluzia a fost ca el cultiva o clasa de cititori anacronici, un soi de nostalgici ai culturii de dinainte de ’89, o cultura pentru autodidacti plina de nume mari si de nebuloase metafizice, o cultura minimala, ca de rezistenta (partizanii isi iau in munti doar citeva carti, nu cara bibliotecile dupa ei, nu-i asa?).
Nici in cazul lui Alexandru Paleologu o astfel de intrebare nu este lipsita de sens. Pentru ca si acest autor este tratat cu un rasfat neconditionat, din punctul meu de vedere insuportabil (nu stiu cum rezista autorul). Tocmai aceste laude fara numar tradeaza lipsa de vitalitate din peisajul nostru cultural. Paleologu este un mare dandy, un aristocrat in adevaratul sens al cuvintului, un premiat pentru excelenta in cultura, un om care si-a marturisit pacatele savirsite sub comunism imediat dupa revolutie, un om politic activ, reduta a liberalismului si celelalte. Astfel de calificative sint aruncate prea usor, aproape cu orice ocazie – or, nu se poate ca acesti autori celebri sa nu doreasca si o parere sincera, macar despre cartile propriu-zise, pe linga un discurs sforaitor dedicat personalitatii lor abracadabrante. S-ar putea deschide chiar o rubrica speciala, dedicata tratamentului critic sincer al marilor p
