Plenul Parlamentului European va dezbate astăzi la Strasbourg un alt document fundamental, noutate absolută în istoria legislaţiei comune: rolul Uniunii Europene în lupta împotriva terorismului. Semnalul politic este extrem de important în primul rînd pentru că, astfel, Europa Unită trimite SUA un alt mesaj care să confirme dorinţa sa, de atîtea ori repetată, de a deveni un partener de primă mărime pe plan internaţional. Este apoi vizibilă dorinţa europenilor de a dubla dimensiunile procesului extinderii cu o politică extrem de coerentă şi bine articulată în domeniul a ceea ce înseamnă, pudic, „noile tipuri de ameninţări“, toate legate, într-un fel sau altul, de fenomenul migraţiei şi de posibila sa creştere în viitor.

Documentul european apare într-un moment deosebit de interesant: Naţiunile Unite încearcă, de mai mulţi ani, să formuleze o poziţie comună pe această problemă, dar, din cauze multiple, nu se poate ajunge la o formulare care să împace cele două viziuni diametral opuse, unele susţinînd legitimarea tuturor organizaţiilor care acţionează pentru afirmarea dreptului la independenţă şi suveranitate naţională şi a acţiunilor duse în acest scop, altele calificînd o mare parte dintre acestea drept forme de şantaj brutal şi ameninţînd securitatea naţională şi internaţională. În consecinţă, definiţiile în domeniu (pe care se poate baza elaborarea unei legislaţii specifice) sînt relativ puţine, statele dezvoltate folosind de regulă, pînă acum, termenii experienţei americane în domeniu şi codificările FBI.

Europa, acum, merge cu mult mai departe şi în profunzime decît toate definiţiile folosite pînă acum. Inovează. Mult, interesant, cu consecinţe care se vor face rapid simţite pe plan legislativ şi practic, inclusiv în relaţia cu statele candidate.

Se pleacă de la următoarea constatare: „În decursul ultimului deceniu, Europa a fost confruntată c