Calistrat COSTIN
Umor la gura tevii
sau Bastonul de caporal,
umor cu dinti, rabdari prajite
in Paradis!, coada… la coada,
gaz de… necaz!
Editura Dacia, Colectia „Hilaria“,
Cluj-Napoca, 2001, 120 p., f.p.
Distractia costa, domnilor“, tine sa ne avertizeze Calistrat Costin la inceputul volumului sau de poezie umoristica intitulat Umor la gura tevii. Costul „hazurilor de… cazuri“, cum isi denumeste autorul partea a doua a cartii, sa fie oare umorul spiritual sau anecdotica savuroasa ori satira spumoasa, deopotriva suportate de cititori pe propria piele? Totul este demontat la vedere, maruntaiele si murdariile umane sint expuse intr-un shop de reciclare artistica, viciile sint aratate cu degetul, jocul si gluma sint de o seriozitate monstruoasa.
Autorul iese in strada, se uita la oameni si se apuca sa insemneze ceea ce vede. Rezultatul este un soi de realism al naravurilor si mofturilor umane, realism invaluit de aparenta umoristica a expunerii. Autorul incrimineaza, dar face acest lucru in mod placut, ca un joc dramatic, insa cu atit mai acut. Un ochi ride, altul plinge, o mina spala pe alta, un obraz se intinde in timp ce celalat obraz asteapta sa-i ia acestuia locul. Totul este complementar, nici o trimitere nu ramine fara destinatar, orice are un tilc la gura… tevii.
Acesta este jocul propus de autor, joc periculos, insa cu atit mai incitant. Calistrat Costin strabate drumuri alunecoase, terenuri care fug de sub picioare, circuri de clovni tragici, descinzind dintr-un Anton Pann sau dintr-un Ion Luca Caragiale. Risul sau nu este unul cu gura pina la urechi, este unul cu teava pustii indreptata spre timpla si cu degetul fixat pe tragaci. Umorul sau te face sa nu stii cum sa procedezi, sa rizi sau sa plingi, sau ambele la un loc.
Calistrat Costin ironizeaza, parodiaza, polemiz
