Lya BENJAMIN
Prigoana si rezistenta in istoria evreilor din Romania, 1940-1944
Editura Hasefer, Bucuresti, 2001, 476 p., f.p.
Editura Hasefer reuseste, de citiva ani buni, sa detina, pe piata cartii, monopolul unei teme pina mai ieri cenzurate: situatia evreilor din Romania in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Si astazi inca, realitatea Holocaustului in Romania este greu acceptata de cea mai mare parte din societatea romaneasca. Pagina de istorie recenta, subiectul este departe de a fi epuizat. El genereaza dialog, polemici, controverse, dispute, replici de multe ori dincolo de spiritul colocvial sau de urbanitate.
Asa de pilda, fabulatiile pline de ura la care se deda Ion Coja depasesc orice limita cind, in Romania Mare din 22 iulie a.c., incearca sa acrediteze ideea ca George Alexianu, guvernatorul Transnistriei in timpul lui Antonescu, ar fi fost acuzat si condamnat la moarte nu pentru crime de razboi, ci, atentie, pentru a nu fi putut sa depuna marturie despre inexistenta Holocaustului in regiunea pe care a administrat-o. O asemenea marturie, ne spune Coja, sfidind orice document si realitate istorica, „era extrem de periculoasa din punct de vedere penal, pentru acei evrei, lideri ai comunitatii evreiesti din Romania, care gestionasera banii pe care comunitatea internationala a evreilor ii trimisese la Bucuresti, pentru a fi cheltuiti in folosul evreilor deportati in Transnistria. Cea mai mare parte a acestor sume nu a apucat sa treaca nici Prutul, nici Nistrul, ci a fost deturnata in folosul personal al unor evrei care s-au priceput sa faca un gheseft frumos de pe urma suferintei altor evrei, lucru cu atit mai posibil cu cit in Transnistria guvernata de George Alexianu, guvernata asadar de romani, nici suferintele evreilor nu au fost atit de mari ca-n alte parti ale Europei ocupate de nazisti“.
In ciuda
