Are douăzeci şi patru de ani şi e membru în parlamentul României. Fireşte, din partea Partidului România Mare. Publică de mai multă vreme articole naţionaliste, xenofobe, anti-semite în cele mai deocheate reviste din ţară - nu în ultimul rând, în "România Mare", revista şefului său, Corneliu Vadim Tudor. Se numeşte Vlad Hogea şi cu toate că n-am auzit încă să se fi aflat în centrul vreunei acţiuni specifice instituţiei unde lucrează, iată c-a ieşit din anonimat. Deşi ia bani serioşi (inclusiv banii mei, modest contribuabil, dar totuşi contribuabil!) pentru a-mi asigura o viaţă mai bună, dl. Hogea se străduie din răsputeri să mi-o facă imposibilă.
De ce? Pentru că articolele sale au adus ţara, care e şi a mea, pe buzele lumii. Iar suntem acuzaţi, in corpore, de xenofobie, antisemitism şi barbarie. Acuzaţii motivabile până la ultima literă de culegerea de articole pompos intitulată "Naţionalistul". Nu mă întreb pe baza căror calităţi a ajuns dl. Hogea în parlament. Lucrurile sunt limpezi din acest punct de vedere: e normal ca partidul-revistă al lui Vadim Tudor să-şi recruteze membrii dintre colaboratori! De altfel, cartea îl are pe copertă pe şeful partidului, îmbrăcat în unul din inconfundabilele sale costume albe. Pentru contrast, brunetul domn Hogea însuşi ocupă planul al doilea, privind în depărtare peste umărul idolului. Să anticipeze această fotografie o posibilă predare de ştafetă? Să-şi fi pregătit Vadim Tudor succesorul? Nimic nu e exclus, dacă ne gândim că acest partid e dominat la vârf de-o tot mai degradată biologic gerontocratură.
Zarva creată în presă tinde să pună accentul pe-o chestiune colaterală: cum a fost posibil ca o astfel de carte să apară sub egida Academiei Române? Falsă problemă: ar fi trebui să ne întrebăm: cum a fost posibil ca o astfel de carte să apară într-o ţară europeană civilizată? Aduc în discuţie sintagma de la ur
