Am tot neglijat să comentez o carte bogată în idei fructuoase a d-lui Cristian Preda. O fac, acum, cu o întîrziere pentru care cer scuze, pentru că am găsit în această carte idei demne de a fi comentate. Să spun, mai înainte, că dl Cristian Preda e un tînăr filosof şi sociolog mult preocupat de ideea de liberalism ca modalitate ideală de organizare socială. Pentru a sublinia valoarea euristică şi superioritatea liberalismului la noi, fireşte că dl Preda ia în discuţie critică alte puncte de vedere, de obicei contrare, care, aplicate, duceau spre un tip de societate închistat, opus modelului liberalist occidental. Şi asta o face în cîteva texte, reunite, dedicate exclusiv acestei preocupări tematice absorbante. Un prim text ia în discuţie conceptul de românism, cu intenţia de a ne propune o definiţie posibilă. Şi asta pentru că, socoteşte dl Preda, "înainte de comunism, trebuie să luăm în calcul românisul. Iată adevăratul responsabil atît pentru ideea că trecutul nostru naţional este, ca să zic aşa, supus gloriei, cît şi pentru sentimentul că prezentul e dezolant". Fireşte, românismul e un tip de discurs, mult vehiculat de curentele de idei şi personalităţile care au optat pentru tradiţionalism neaoşist. Începe cu B.P. Hasdeu care, încă în 1870, a întemeiat societatea "Românismul" care, împreună cu alţii, a editat şi Foaia Societăţii Românismului. Totul, fireşte, ca reacţie la occidentalizarea structurilor româneşti, propusă de liberali (cu deosebire I.C. Brătianu şi C.A. Rosetti), avînd, aşadar, în vedere un model străin de dezvoltare. Puţin abilitat, din păcate, în materie, dl Preda trece prea repede de la Hasdeu tocmai la Rădulescu-Motru, C. Noica, D. Stăniloae, uitînd de Eminescu şi, de pildă, de întregul curent de idei al sămănătorismului cu Iorga, A.C. Popovici, sau Chendi, ca şi de poporanismul lui C. Stere şi G. Ibrăileanu care, deşi filoliberali în convi