Dacă n-a putut să apară în 1995, când se împlineau două sute de ani de la tipărirea ediţiei princeps, aşa cum au apărut la date aniversare şi alte monumente ale culturii româneşti, precum Noul Testament de la Bălgrad (1648) şi Biblia de la Bucureşti (1688) - reeditate în 1988, Biblia de la Blaj apare tot într-un moment jubiliar, în anul 2001, la împlinirea a 300 de ani de la unirea unei părţi din biserica Transilvaniei cu Biserica Romei. Lansarea în premieră a ediţiei jubiliare a avut loc la Roma la sfârşitul lunii mai. La această manifestare a participat o delegaţie de înalţi ierarhi şi oameni de cultură români, alcătuită din Î.P.S. Ioan Robu, Arhiepiscopul Romano-Catolic de Bucureşti, P.S.Virgil Bercea, Episcopul Diecezei Greco-Catolice de la Oradea, precum şi acad. Eugen Simion, preşedintele Academiei Române, acad. Camil Mureşan, directorul Institutului de Istorie din Cluj, istoricul Ioan Chindriş şi lingvistul Eugen Pavel, ultimii doi, cercetători ştiinţifici clujeni, fiind şi coordonatorii ediţiei, realizată de un colectiv de cercetători de la Institutul de Lingvistică şi Istorie Literară "Sextil Puşcariu", ambele din Cluj.

Dimensiunile operei sunt impresionante: in-folio, 36x24 cm, 2630 de pagini. Îmi amintesc că atunci când a văzut-o la Blaj, în vechea ediţie princeps, şi uimit a ţinut-o în mână Ioan Alexandru a spus că e "o carte ca un snop" - poetică şi frumoasă apreciere incluzând şi volumul acesteia, dar şi sugestia cuvântului dătător de viaţă. Alcătuită sinoptic, ediţia reproduce în stânga textul chirilic, iar în dreapta transcrierea interpretativă a acestuia. La început este cuvântul de binecuvântare al Î.P.S. Lucian Mureşan, Mitropolitul Bisericii Române Unite cu Roma, un mic studiu despre semnificaţia culturală majoră a Cărţii Cărţilor - semnat de acad. Camil Mureşan, aparat critic, glosar şi indice de nume proprii.

Samuil Micu are