(variantă)
În anii '70, întorcându-mă din Finlanda cu vasul prin Suedia şi Danemarca, ajunseserăm în RDG cu trenul. Cel dintâi redegist a fost un vameş bătrân şi ştirb, care ne-a făcut mizerii, crezând că sunteţi agenţi capitalişti. Împreună cu George Bălăiţă vizitaserăm cele mai democratice ţări din Europa, poate, Finlanda, Suedia, Danemarca. Studiasem cu folos împreună nordul continentului, iar dacă ni s-ar fi spus: "Cereţi, dragii Moşului, că vă dă moşul orice, numai să fiţi cu grijă", am fi făcut drepţi înaintea Tatălui ceresc, şi am fi strigat într-un glas: "Dă-ne, Doamne, Finlanda. Că şi Ţie îţi place, fiind culcuşul Tău divin". Bineînţeles, am fi devenit amândoi finlandezi, fără şovăire.
Ce te faci, însă, dacă soarta te suie în tren, arătând ca ţintă Berlinul de Est. Cei dintâi călători pe care i-am văzut în holul spaţios al gării berlineze de răsărit au fost doi inşi, doi bărbaţi, în pustiul staţiei, care, din nişte farfurii de tablă aşezate pe nişte geamantane de carton jerpelite, mâncau ardei, roşii, ceapă, castraveţi rupând bucăţi dintr-o pâine mare de casă... Când ne-am dat mai aproape de ei, i-am auzit vorbind clar bulgăreşte. Vitalitatea balcanică înlocuia disciplina teutonică, precum şi standardul ei, distrus. Cu cei doi bulgari, se putea începe o nouă eră.
Ce să te faci, însă, o zi întreagă la Berlin, în Berlinul înjumătăţit, tăiat în două de Zidul fatal. Sosiserăm în cursul dimineaţii, iar tren spre Viena, Budapesta nu aveam decât noaptea târziu. Atunci, o idee năstruşnică ne veni: ce-ar fi să vizităm, să trecem pentru câteva ceasuri dincolo în Berlinul de Vest, în care nu mai fuseserăm niciodată. Ceea ce ni se păruse foarte simplu. Nu veneam noi din Suedia? din Danemarca?, ţări socotite ca făcând parte din alianţa occidentală... Logica ne spunea că un ins care a trecut prin Finlanda, Suedia, Danemarca, ar fi putut să
