N-am crezut că voi asista vreodată la distrugerea a două edituri cîndva impunătoare şi de mare prestigiu. În august 1955, cînd am devenit redactor al editurii mamut ESPLA, aceste două edituri făceau parte din acel complex. Mai tîrziu, ele au ieşit din organismul mamut devenind fiecare de sine stătătoare, Editura pentru literatură şi Editura pentru literatură universală. Apoi, în decembrie 1969, ele au devenit ceea ce le-a adus celebritatea: Editura Minerva şi Editura Univers. De fapt, Editura Minerva era moştenitoarea tradiţiilor interbelice ale Editurii Fundaţiilor Regale, prin ediţiile critice şi altele pe care le edita. Cîteva bune decenii, Editura Minerva, continuatoarea EPL, a scos ediţii critice şi altele, reprezentînd glorios un segment important, aş spune chiar esenţial, al culturii naţionale, ediţiile reprezentative ale operei scriitorilor fundamentali din literatura noastră clasică. Tot aici, la Editura Minerva, apărea vestita colecţie "Biblioteca pentru toţi" care, în 1995, şi-a sărbătorit, cu fastul de rigoare, o sută de ani de apariţie neîntreruptă. Era o dovadă, şi încă în spaţiul culturii, de apărare a unei tradiţii care a învins nestatornicia fugoasă. A fost o perioadă, bună, cînd în "Biblioteca pentru toţi" apărea săptămînal, sîmbăta, cu cîte un volum, tirajul, totdeauna insuficient, epuizîndu-se instantaneu. La Editura Minerva apăreau, anual, 120-140 titluri, iar la Univers, editură mult respectată, cam tot atîtea titluri. Oamenii noştri de cultură, editori şi scriitori, rezistau - prin cultură - opresiunii comuniste. Toate au fost, odată, cîndva. Din această tradiţie s-a ales praful şi pulberea. O vreme, cîţiva ani, din 1990, aceste edituri fanion, ca şi altele asemenea, au continuat să funcţioneze pe lîngă Ministerul Culturii. Apoi, de prin 1996, a început degringolada. Editura Univers s-a privatizat, căpătînd un investitor strategic în per