Nume însemnate ale publicisticii române au deplîns relativa indiferenţă pentru două aniversări ale lunii august, 40 de ani de la ridicarea Zidului de la Berlin şi 10 de la puciul ratat (?!) de la Moscova. Deplîngere şi ea relativă, ca şi indiferenţa deplînsă, cîtă vreme, spre exemplu, la Berlin festivităţile comemorative au avut, deşi neprevăzute în program, chiar şi cîteva intense momente de îmbrînceli şi ghiontuieli - ceea ce, fireşte, nu e chiar o probă de apatie. Cît despre acel penultim puci din istoria Uniunii Sovietice, el a fost totuşi suficient de evocat în Occident. Unde s-a subliniat exact cît era nevoie, adică fin, că deşi ţinta complotiştilor, Gorbaciov, a fost salvată în august 1991, asta i-a permis lui Boris Elţîn, salvatorul, să o doboare el, peste cîteva luni, tot în urma unui fel de puci, dar unul birocratic, într-o noapte de chef cu vodcă, la care s-a hotărît încetarea din viaţă a URSS... Aşa încît adăugarea pe lista regretelor a încă unei aniversări uitate nu poate fi decît riscantă. Două era oricum mult, dar trei...! Cu atît, mai ales, cu cît e vorba de o aniversare de-a noastră, românească, şi încă şi mai mult decît atît: o aniversare republicană! Fiindcă s-au împlinit, în augustul ce trecu, şi 131 de ani de la Republica din Ploieşti. Bine-bine, se poate spune, dar 131 nu e o cifră rotundă! Întîmpinare slabă. Republica de la Ploieşti a fost aşa de deosebită de alte evenimente similare încît se cuvine sărbătorită mai cu seamă cînd nu se împlineşte un număr rotund de ani de la proclamarea ei. Republica de la Ploieşti a fost "un stat care, deşi a durat numai vreo cincisprezece ore, a marcat desigur o pagină celebră în istoria contemporană. Născută din, prin şi pentru popor, pe la două ceasuri în dimineaţa zilei de 8 august 1870, tînăra republică a fost sugrumată în aceeaşi zi pe la ceasurile patru după amiază". Aşa a scris Caragiale, fost c