Dor de aripi. Intr-una din zilele trecute, hoinarind pe strazile din centrul orasului, privirea mi s-a atintit asupra unei colivii aflata intr-o vitrina. La inceput, am crezut ca e goala, dar apropiindu-ma, am intrezarit printre gratiile subtiri o pasare mica, cu pene colorate. Am intarziat multa vr...
Dor de aripi
Intr-una din zilele trecute, hoinarind pe strazile din centrul orasului, privirea mi s-a atintit asupra unei colivii aflata intr-o vitrina. La inceput, am crezut ca e goala, dar apropiindu-ma, am intrezarit printre gratiile subtiri o pasare mica, cu pene colorate. Am intarziat multa vreme cu ochii la ea. Imi amintise de o veche intamplare, petrecuta pe vremea copilariei.
Era o zi calda de septembrie cu soare umbros si eu stateam culcata in caruta bunicului meu, in drum spre ogor. Mi se parea ca nu aud in urechi decat rasuflarea greoaie a boilor si strigatul bolovanilor striviti de rotile carului. Ajungand pe camp si masurand cu privirea parcela de floarea-soarelui care urma sa fie taiata, am gasit acea zi de luni nesfarsita. Imi luasem basmaluta pe cap, secera si cosuletul de rachita si pornisem la munca. Petrecusem jumatate de zi mai mult printre gandurile mele decat printre beldiile aspre ale "rasaritei" (floarea-soarelui).
Pe la pranz, un tipat aproape omenesc ma facu sa ma uit in inalt. Intr-un haos de aripi, cand apropiat de pamant, cand avantat iar spre cer, cocorii se pregateau de plecare. Spectacolul fascinant al zborului merita sa fie aplaudat. Rostogolirea pasarilor in aer te ametea. Adunati de prin cranguri, formasera grupuri conduse de cocorii batrani.
Eram in car, pe drumul intoarcerii catre casa, cand stolurile lor incepura sa despice vazduhul, ca niste sageti. M-am gandit cu infiorare la pedeapsa destinului lor si la lunga calatorie pe care urma sa o faca spre sud. Iata insa ca nu ajunseseram la casele
