Textul supus mai jos atentiei cititorului a facut obiectul unui turneu oficial de conferinte, pe care fusesem insarcinat sa le tin in vara lui 1976 in Germania Federala, la Duisburg, Düsseldorf, Bonn si Erlangen, cu prilejul aniversarii a 100 de ani de la nasterea lui Constantin Brancusi. Intreaga actiune – care, cum se va vedea, s-a bucurat de succes – a ramas necunoscuta opiniei publice romanesti si straine, cu exceptia celei din Germania Federala, pina azi.
Conferintele au avut obligatoriu un caracter de superioara popularizare, iar nu de expunere propriu-zis academica. Am socotit, totusi, ca substanta lor merita a fi data publicitatii dupa un sfert de veac, cu unele corecturi, adaosuri si ajustari, pentru ca implica aspecte mai putin sau deloc reamintite privind interventia gindirii critice, cu precadere romanesti, dar, fireste, nu numai, in reliefarea dimensiunii universale a creatiei si personalitatii lui Constantin Brancusi.
Trebuie avut in vedere ca, elaborindu-mi conferintele in regimul comunist, posibilitatile mele de exprimare libera erau ingradite, cu toate ca nu am fost supus unei prealabile cenzuri. Vreau sa spun ca nu puteam face referire la aproape nimic din ceea ce comporta un caracter religios sau care venea in contrazicere cu politica fata de arta promovata de Ceausescu. Cum se va constata, am transgresat nu doar o data aceasta legitate.
Forma de prezentare la care am recurs constituie o contopire larg sintetizatoare a continutului citorva conferinte. Accentul cade mai mult pe ceea ce citez decit pe comentariul personal, ceea ce citez fiind, acum douazeci si cinci de ani, in general prea putin cunoscut publicului german si comportind o incitanta plina de farmec si pitoresc, patrunsa frecvent de umor, fara sa mai vorbesc de aportul foarte constructiv al dezbaterilor ideatice, expunerile fiind urmate uneori de intrebari si ra
