"Orchestre de Paris", excelent ansamblu simfonic aflat sub conducerea dirijorului Christoph Eschenbach, de asemenea tânărul nostru violonist Alexandru Tomescu, solistul concertului, laureat cu distincţie supremă la precedenta ediţie a Concursului Internaţional "George Enescu", au oficiat împreună, sâmbătă seara, deschiderea actualei ediţii, cea de a XV-a, a Festivalului Internaţional ce poartă numele celui mai mare muzician român.
Ziua următoare, tot la Sala Palatului, concertul aceleiaşi formaţii orchestrale a avut-o drept solistă pe tânăra pianistă Hélène Grimaud, o veritabilă vedetă, puternic mediatizată, a tinerei generaţii de pianişti francezi. Hector Berlioz, a sa Simfonie Fantastică, a definit un final în adevăr fantastic al celei de a doua seri de muzică; în treacăt voi menţiona faptul că stagiunile viitoare ale marilor ansambluri franceze, se constituie într-un grandios proiect naţional ce vizează repunerea în circulaţie a întregii creaţii a marelui compozitor, un creator de talie revoluţionară, sărbătorit în anul 2003 cu prilejul bicentenarului naşterii sale.
În seara anterioară, seara de debut a Festivalului, celebra suită coregrafică "Ritualul Primăverii" de Igor Stravinski, a electrizat, literalmente, asistenţa; mă refer la un public împărţit între puţinii melomani, împătimiţi ai marilor valori ale avangardei artistice europene de început de secol XX, cei puţini la număr care au putut, totuşi, să-şi permită luxul de a achita costul exorbitant al biletului de intrare, pe de-o parte şi, pe de alta, la numeroasa asistenţă a celor care practică o prezenţă conjuncturală condiţionată de natura mondenă a momentului. Nimic grav. Snobismul cultural poate avea şi rol benefic. Când nu este anchilozat în proiect. Când nu devine agresiv.
Duminică după-amiaza, la Ateneul Român, un eveniment de specială consistenţă artistică şi sentimentală a
