Un domn care pare serios atins de complexul nebăgării în seamă a declarat odată, la Cluj, că s-a săturat de Transilvania. S-au găsit şi vreo cîţiva cetăţeni care să spună că ăsta e un punct de vedere interesant şi ne-am trezit cu cazul Gherman. Dacă profesioniştii patriotismului şi politicienii în criză de discurs l-ar fi ignorat pe dl Gherman, dar se poate aşa ceva?, cazul se dezumfla de la sine. Unii au ajuns chiar la concluzia că patria e în primejdie.

Conform unei logici de regăţean, am crezut şi cred că patria e în primejdie atunci cînd ne putem închipui că persoane ca dl Gherman o pot pune în primejdie. Într-un tren cum e România, nu poţi trage semnalul de alarmă pentru că într-un compartiment cîţiva cetăţeni au idei excentrice, iar cel mai cu moţ dintre ei iese pe culoar şi le povesteşte. Obiceiul de a opri România în plin cîmp, fiindcă în tren se află pasageri suspecţi, e mult mai grav în consecinţe decît ce spun unii cetăţeni în mişcarea trenului.

Dl Sabin Gherman, despre care lumea începuse să uite, a anunţat zilele trecute că vrea să facă un partid transetnic, mai spre sfîrşitul anului. Patrioţii s-au şi repezit la semnalul de alarmă, deşi România merge oricum cu frînele trase de la Revoluţie încoace. Să ne oprim, să examinăm, nu care cumva să ne vedem deraiaţi din drum!

Unde să mai deraiem cînd trenul nici nu apucă bine să se mişte că îl opreşte cineva. Nu e mai grav că pe roţile reformei în România au crescut plase de păianjen decît că Sabin Gherman visează să publice un partid în locul unui volum de versuri? Pînă nu demult acest Gherman se recomanda poet, de cînd s-a văzut în centrul atenţiei a devenit doar Sabin Gherman.

Am mari îndoieli că Sabin Gherman va strînge numărul de semnături de care are nevoie pentru a-şi înfiinţa partidul, chiar dacă îşi va duce campania şi prin cimitire, după metoda ştiută, prin care în Ro